Studiile speciale referitor la podoabele tradiționale ale romilor sunt rare. În binecunoscutul volum „Цыгане” (Țiganii), publicat în 2018 de Academia de Științe a Rusiei, acestui subiect sunt dedicate câteva pagini pregătite de un grup de autori, printre care A. V. Cernîh (unul dintre redactorii volumului). De regulă, bijuteriile tradiționale ale romilor sunt considerate parte integrantă a portului tradițional. În acest caz, bijuteriile sunt împărțite în purtate și aplicate (adică bijuterii cusute pe haine). Bijuteriile purtate pot fi împărțite în podoabe pentru cap (năframe, coroane, bijuterii pentru părul împletit, cercei, pandantive la tâmple), bijuterii purtate pe piept și la gât (lanțuri, salbe, coliere), bijuterii pentru mâini și picioare (inele, brățări). În acest sens, clasificarea podoabelor ce determină tipul și forma acestora, ajută și la dezvăluirea semnificației lor simbolice și a modalităților de utilizare a reprezentanților acestui popor. Este în general acceptat că cultura străveche a podoabelor s-a dezvoltat în rândul romilor chiar și în patria lor ancestrală - India, unde religia le prescria să-și decoreze corpul. Desigur, de-a lungul mai multor secole, stabilindu-se peste tot în lume, romii s-au împărțit în grupuri etnice, adoptând unele elemente ale bijuteriilor popoarelor acelor țări în care s-au stabilit, preferând totuși metalele prețioase, în special aurul. În plus, bijuteriile tradiționale trebuie luate în considerare din punctul de vedere al vieții cotidiene și festive a romilor, determinând semnificația și rolul lor deosebit. În acest sens, se pot defini funcțiile podoabelor: sacre și economice. Aceste două funcții ale bijuteriilor se manifestă atât în viața de zi cu zi, cât și în cea festivă. Astfel, studiul istoric și etnografic al bijuteriilor tradiționale rome va face lumină atât asupra problemei genezei și istoriei formării și dezvoltării culturii lor tradiționale, cât și asupra problemelor legăturilor etnoculturale cu alte popoare.