Unirea Transilvaniei cu România în 1918 a generat o serie de probleme legate de consolidarea identității naționale românești pe frontiera de vest, în sensul ridicării unei elite românești aflată înainte de Trianon în imposibilitatea afirmării urmare a politicilor antiromânești ale guvernului de la Budapesta. Una dintre deciziile guvernului de la București a fost aceea de a creiona o serie de politici în acest sens prin conturarea posibilității ca intelighenția din Vechiul Regat să se stabilească în această parte de țară. Scopul era acela de a contribui la consolidarea elementului elitar românesc. Unul dintre cei care au venit pe în acest context pe frontiera de vest a fost și tânărul George A. Petre.

The union of Transylvania with Romania in 1918 generated a series of problems related to the consolidation of Romanian national identity on the western border, in the sense of raising a Romanian elite that was unable to assert itself before Trianon due to the anti-Romanian policies of the government in Budapest. One of the decisions of the Bucharest government was to draw up a series of policies in this regard by outlining the possibility for the intelligentsia from the Old Kingdom to settle in this part of the country. The goal was to contribute to the consolidation of the Romanian elite element. One of those who came to the western frontier in this context was the young George A. Petre.