Cercetarea culturii materiale și spirituale începe de la sursele documentare, scrise, materialele culese anterior de înaintași noștri. În acest sens, Gh. V. Madan ne-a lăsat un tezaur bogat atât științific, publicistic dar și etnografic și folcloric. În cadrul activității sale a publicat numeroase materiale în diverse ziare și reviste ale timpului de la Chișinău, București, Pitești, Iași. Astăzi ne-ar fi foarte greu să-i cunoaștem și să-i valorificăm opera dispersată în numeroase ediții din diverse orașe din România și Republica Moldova. Grație eforturilor depuse de cercetătorii Grigore Botezatu, Vasile Ciocanu, Tamara Macovei avem în prezent două volume care adună la un loc o parte însemnată din opera lui Gh. V. Madan. Aceste cărți servesc drept izvor important în cunoașterea operei lui „Creangă al Basarabiei” cum a fost numit dar și în cercetarea culturii tradiționale. Viața și activitatea lui Gheorghe V. Madan o putem împărți convențional în câteva perioade: I. 1872-1891 – copilăria și frageda tinerețe în Basarabia Primii ani de la naștere (25 octombrie 1872) Gheorghe Madan îi petrece în satul natal Trușeni, plasa Sireți, județul Lăpușna. În 1989, la vârsta de 17 ani, se înscrie pentru studii la Seminarul Teologic de la Chișinău urmând o tradiție de familie a neamului, care a dat satului mai mulți preoți. Gheorghe învață la Seminar pană în clasa a treia, dar se vede silit să abandoneze studiile teologice fiind considerat suspect din cauza convingerilor sale politice, anti imperiale. Fiind în opoziție cu autoritățile și riscând să fie pedepsit, la 18 noiembrie 1891 (la vârsta de 19 ani) – noaptea – se refugiază în mod clandestin in Romania. II. 1891-1905 – Perioada aflării în Vechiul Regat (România) La București se cunoaște cu mai mulți refugiați Basarabeni, studenți, revoluționari printre care și Zamfir Arbore. De asemenea, îl cu noaște pe Bogdan-Petriceicu Hasdeu la redacția Revista nouă, unde asistă la înființarea Societății pentru ajutorarea românilor basarabeni refugiați în Romania și pentru răspândirea culturii românești în Basarabia, numită la propunerea lui Hasdeu - „Milcov”. Se bucură de susținerea societății și a lui B. P Hasdeu personal, își continuă studiile la Liceul sf. Sava din București. În acești ani publică numeroase texte folclorice, printre care: Cântec popular din Basarabia, Cântece populare din Basarabia. Culese de Gheorghe Madan, Cântece din Basarabia, comunicate de Gheorghe Madan, Cântece din Basarabia, Cântec contra exilării în Caucazia; Scrie și publică schițe: Pe calea pribeagului, Viață pierdută, Așa-i războiul, Sărutarea, Vergelatul, Anul Nou la românii din Basarabia ș.a.), articole: Statul și literatura), precum și fragmente de traduceri din creația scriitorilor străini F. Dostoievski, J.G. Herder, D. Pisarev,V. Belinski, M. Lermontov, W. Shakespeare ș.a. În anul 1897 apare volumul „Suspine. Poezii populare din Basarabia” adunate de Gheorghe V. Madan, cu o prefață de G. Coșbuc și o dedicație „eminentului folclorist român din Basarabia B. P. Hasdeu”, în revista Literatură și arta româna nuvela „Cine-i vinovat?” Gheorghe V. Madan, fratele său, preotul Andrei Madan, Gavriil Musicescu și alți intelectuali basarabeni colaborează cu Ion Pelivan și alți studenți din Dropat (Tartu Estonia) pentru completarea bibliotecilor cu literatură românească. În 1900 absolvă studiile la Conservatorul de Declamațiune și Muzică din București, iar în 1901 – este angajat actor dramatic în trupa Teatrului Național din București, unde evoluează în spectacole: La Tosca, Ruy Blas, Sânziana și Pepelea, Răzvan și Vidra, Iuliu Cezar, Peneș Curcanul, Hamlet, Romeo și Julieta ș.a., În 1904 publică antologia Cântece și versuri alese din cei mai buni scriitori români. III. 1905 – 1918 – activitatea culturală și funcționărească în Basarabia aflată în Imperiul Țarist În anul 1905 se întoarce la Chișinău, iar în luna octombrie, împreună cu alți fruntași ai vieții publice din Chișinău fondează Societatea Moldovenească din Basarabia pentru sprijinul instruirii publice și studierii plaiului natal. Susținut de Societatea Moldovenească din Basarabia, fondează în 1907 „gazeta național-independentă” Moldovanul. Publicația a apărut săptămânal la Chișinău, în limba romană, cu caractere chirilice, de la 14 ianuarie 1907 pană la 15 octombrie 1908. Ziarul Basarabia promova o doctrină proromânească, iar Moldovanul urma să propună o doctrină a devotamentului față de imperiu și împărat. În pofida acestor intenții imperiale, Moldovanul s-a dovedit a fi o „veritabilă publicație periodică românească din Basarabia de pană la Marea Unire de la 1918” (Ion Varta), prin publicarea masivă a creațiilor scriitorilor români, a folclorului autentic, prin popularizarea istoriei naționale a românilor. Începând cu 1908 desfășoară la Chișinău o fructuoasă activitate teatrală ca organizator, conducător și îndrumător al unei trupe de actori amatori, care prezentau spectacole teatrale în orașele Orhei și Chișinău. În 1908 acceptă colaborarea cu autoritățile țariste și este angajat în calitate de cenzor al publicațiilor de limba română editate în imperiu. Pentru faptul că înlesnea pătrunderea nestingherită în Basarabia a presei periodice și a cărților editate in Romania, Transilvania și Bucovina, care conțineau literatură cu caracter istoric, literar, religios, didactic etc., la 14 august 1916 este demis din funcția de cenzor. Fiind mobilizat în 1916 pe fronturile Primului Război Mondial, convoacă o „adunare a ofițerilor, dregătorilor militari și a soldaților basarabeni și constituie Comitetul Național al Soldaților și Ofițerilor Moldoveni. Comitetul declară aderența la Partidul Național Moldovenesc și își propune să revendice împroprietărirea cu pământ a țăranilor, curmarea siluirilor și jafurilor in Basarabia, provocate de anarhia ce cuprinsese armata rusă. IV. 1918-1940 – activitate prodigioasă în Basarabia În anii 1918 – 1923 ocupă funcția de secretar al Consiliului de Administrare al Casei Noastre, iar în 1923 decide să-și asigure existența din scris. În această perioadă publică cele mai multe lucrări. Publică numeroase articole în ziarul Cuvânt moldovenesc, printre care: Proslăvirea amintirii lui Bogdan Hasdeu, Patrie și patriotism, De la robie la libertate, Primejdii naționale, Cum trăiau strămoșii noștri, Chiverniseala, Mai domol cu băutura, Noi, țăranii de la țară, Pentru plugari, Hristos a înviat! ș.a.). În același săptămânal publică și câteva dintre cele mai importante schițe de etnografie și folclor semnate de el: Obiceiurile la naștere, rodina și botezul în partea codrilor din Basarabia (an. VII, nr. 36, 4 septembrie); Obiceiuri și rânduieli la nuntă în părțile codrilor din Basarabia (an. VII, nr. 37,11 septembrie; nr. 38,18 septembrie; nr. 39, 25 septembrie; nr. 40, 2 octombrie); Obiceiuri și rânduieli la înmormântare în părțile codrilor din Basarabia (an. VII, nr. 41,9 octombrie). Gh. Madan este preocupat în permanență de culegerea folclorului. Tot materialul cules îl imprimă la fonograf și-l expediază la București la Arhiva Fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor, însoțit de rapoarte. Reprezintă folclorul Basarabiei în culegerea de folclor romanesc Mission en Roumanie, întocmită de francezul Hubert Pernot, profesor la Sorbona, oferă materiale culese de el pentru culegere, înregistrează la fonograf lucrări. Pe paginile revistei Viața Basarabiei, se afirmă în calitate de prozator. Depune, în luna decembrie 1932, la Fundațiunea „Regele Ferdinand I”, manuscrisul monografiei Un sat basarabean de codru: Trușenii, monografie care a rămas nepublicată pe parcursul vieții sale. V. 1940-1945 – perioada de refugiu și ultimii ani din viață. După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică (28 iunie 1940) este supus urmăririi și interogărilor de NKVD. Către sf. anului 1940 se refugiază în România unde-și petrece ultimii ani de viață, locuind la Pitești. În anul 1941 a fost admis la Societatea Scriitorilor Români, fiind considerat, conform Revistei Viața Basarabiei nr. 6-7 din 1941: „unul din cei mai talentați scriitori pe care i-a dat Basarabia. După Creangă, aproape nimeni n-a mai scris într-o limbă așa de frumoasă, căutând să întrebuințeze expresiile cele mai potrivite ale țăranului moldovean. Povestirile lui Gh. V. Madan sunt întru totul povestirile lui Creangă. (...) Cele două volume editate de Fundațiile Culturale Regale constituie o mândrie pentru literatura română în general și basarabeană în special”. În toată această perioadă Gheorghe V. Madan continuă să scrie și să publice la revistele din România.Se stinge din viață la 4 octombrie 1944, în vârstă de 72 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Central al orașului Pitești.