Standardizarea prevede transformarea datelor iniţiale cu scopul ca acestea să devină comparative între două sau mai multe distribuţii empirice sau între o distribuţie empirică şi una teoretică, indiferent de ordinul de mărime, dispersie sau unităţi de măsură. Standardizarea combină două operaţiuni: centrarea şi reducţia. Centrarea valorilor unui şir constă în înlocuirea variabilelor originale cu abaterile acestora de la valoarea de referinţă: mediana, media sau o valoare oarecare, considerată semnicativă în analiza statistică. Astfel, centrarea, ca prima etapă a standardizării, presupune centrarea valorilor în raport cu media aritmetică. Reducţia, cea de-a doua operaţiune, prevede împărţirea valorilor variabilelor la abaterea standard şi în ultima etapă a standardizării se aplică variabilei centrate [1].