Articolul elucidează problema constituirii imaginii ambivalente a domnitorului român, Vlad Țepeș, încă din timpul vieții sale. Povestirile publicate de istoricii și autorii anonimi, de diferite naționalități, evocă, pe de o parte, sadismul exacerbat, pe de alta, actele de curaj și dreptate în guvernarea țării. Mitul personalității lui Vlad Țepeș se constituie încă din timpul vieții. Vlad Țepeș a murit în anul 1477, însă imaginea lui, personajul literar și cinematografic continuă să trăiască. O serie de romancieri, poeți, dramaturgi, pictori reactivează figura lui Vlad Țepeș, îi atribuie valențe noi care oscilează între lumină și umbră, între dreptate și cruzime și continuă astfel reprezentarea unei imagini controversate, pe de o parte, și atrăgătoare, pe de alta.

The article elucidates the problem of establishing the ambivalent image of the Romanian ruler, Vlad Țepeș, from his life. Stories published by historians and anonymous authors, different nationalities, evokes, on the one hand, exacerbated sadism, on the other, acts of courage and justice in governing the country. The myth of Vlad Țepeș's personality dates back to his lifetime. Vlad Țepeș died in 1477, but his image, his literary and cinematographic character continues to live on. A series of novelists, poets, playwrights, painters reactivate the figure of Vlad the Impaler, he attributes to it new valences that oscillate between light and shadow, between justice and cruelty, and thus continues a controversial image, on the one hand, and attractive, on the other