Comunicarea problematizează, în plan istoric și teoretic, criza epistemică a științelor socioumane pusă în evidență de farsa academică Sokal și de experimentul de etnografie reflexivă cunoscut sub numele „afacerea studiilor victimare”. Sunt analizate succint cauzele politizării studiilor culturale și literare, ale mutației teoriei literaturii în Teorie critică în contextul războiului științelor și al regresiunii postmodernismului filosofic original către niște forme de cunoaștere aplicativă puse în serviciul „dreptății sociale critice”, ceea ce a dus la constituirea unor discipline academice militante și dogmatice. Se ilustrează fenomenul radicalizării epistemologiei constructiviste prin câteva efecte deletere produse în câmpul cunoașteri și al culturii în general.

The paper problematizes, historically and theoretically, the epistemic crisis of the socio-human sciences highlighted by the Sokal academic hoax and the reflexive ethnography experiment known as the “grievance studies affair”. The causes of the politicization of cultural and literary studies, the mutation of literary theory into Critical Theory in the context of the war of the sciences and the regression of the original philosophical postmodernism towards forms of applied knowledge in the service of “critical social justice”, which led to the constitution of militant and dogmatic academic disciplines, are briefly analyzed. The phenomenon of the radicalization of constructivist epistemology is illustrated by several deleterious effects produced in the field of knowledge and culture in general.