Rămășițele umane care fac obiectul prezentării de față provin din campaniile de cercetare arheologică, desfășurate între anii 2018-2021 în sectorul Așezare Civilă Est de la Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea, România), sector coordonat de Institutul Național al Patrimoniului din România, ca urmare a protocolului încheiat cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea. Aducem, astfel, în discuție un segment nou al necropolei medio-bizantine de la Noviodunum, datate, pe baza materialului arheologic descoperit, între secolele XI-XIII. Cercetările arheologice s-au desfășurat simultan în două suprafețe (S.01 și S.02), aflate la o distanță de 8 m una față de cealaltă. În timpul cercetărilor, au fost descoperite mai multe orizonturi de înmormântări, ai căror indivizi, ce provin din 26 de morminte, erau orientați aproximativ pe direcția E-V și, cu două excepții, au fost depuși în poziția decubit dorsal. Cei doi indivizi care reprezintă excepțiile au fost înhumați după cum urmează: unul cu fața în jos și picioarele flexate spre stânga (N), orientat aproximativ E-V; celălalt individ era întins pe spate și cu picioarele fixate spre dreapta (sud), orientat NE-SV. În cele mai multe cazuri, gropile mormintelor nu au putut fi surprinse. Totuși, acolo unde a fost posibil, am putut observa că gropile aveau formă rectangulară, iar colțurile formau unghiuri drepte. Inventarul funerar al indivizilor este unul sărăcăcios, fiind identificat la 15 indivizi, și constă din monede, câte o mărgică, obiecte din bronz și fier și obiecte de podoabă din piatră. Analiza antropologică a putut fi efectuată pentru 21 de indivizi (cinci dintre aceștia au fost parțial surprinși în profil, urmând a fi cercetați integral în campaniile viitoare). Studiul resturilor scheletice umane a urmărit, în principal, stabilirea profilului demografic al populației înmormântate la Noviodunum Isaccea – determinarea sexului și vârstei la deces a indivizilor și calculul,cu ajutorul tabelelor de mortalitate, a probabilității de deces și speranței de viață la naștere. Studiul dimensional al craniului a fost utilizat pentru stabilirea tiparului morfologic al populației medievale, iar cel al oaselor postcraniene – pentru calculul staturilor și greutăților scheletice. De asemenea, am înregistrat și principalele anomalii, variante anatomice și boli dentare și osoase. Dintre acestea din urmă au fost identificate câteva condiții rar întâlnite în literatura (paleo)patologică și, în special, din cea antropologică românească: un caz de leontiază, unul de osteodistrofie biparietală sau un individ care prezintă o coastă cervicală. Nu în ultimul rând, deși nu foarte rare, ne-au atras atenția și alte aspecte patologice, care relevă starea generală de sănătate a indivizilor. Toate aceste aspecte, împreună cu elementele de ritual funerar, fac din populația medio-bizantină de la Noviodunum Isaccea una deosebit de interesantă pentru studiile evului mediu dobrogean de epocă bizantină.