Ceramica reprezintă unul dintre cele mai studiate subiecte din câmpul arheologic. Prin intermediul acesteia se pot face legături între comunități îndepărtate, se pot stabili sincronisme crono-culturale, în timp ce arheometria ne ajută să înțelegem lanțul tehnologic prin care olăria era produsă în comunitățile respective. Uneori, în cadrul olăriei tipice unei comunități neolitice se pot distinge fragmente sau vase întregi cu forme diferite sau decorate într-o manieră aparte, care ies imediat în evidență. Acestea pot fi „importuri” provenite din schimburile inter-comunitare sau imitația unor vase provenind din mijlocul unor comunități străine, apărute ca urmare a unor relații de exogamie, de exemplu. Deosebirea dintre un „import” și o imitație se poate face cu maximă acuratețe în zilele noastre, prin intermediul arheometriei, care merge până la structura intimă a ceramicii respective. Este posibil ca achiziția unor recipiente ceramice din medii străine unei anumite comunități să reprezinte și un însemn de statut pentru individul/indivizii respectivi.