Unul dintre cele mai importante componente ale culturii unui popor este arta populară, în care simțul frumosului se află la baza activității unor oameni aflați departe de centre de creație, de condiții favorabile actului de creație. Iar activitatea lor artistică nu se separă de viața obișnuită. Printre grijile gliei, acești oameni, însemnați de Dumnezeu cu harul creației, mai poartă prin întreaga lor viață și povara frumosului. Marii noștri meșteri anonimi... Operele lor au traversat prin secole ca să ajungă până la noi... Munca la roata olarului, la stative sau la cioplitul în piatră ori în lemn ține de cotidianul, de permanentele lor griji: ca opera sa, adesea de unicat, să placă lumii, dar, mai întâi, să-i placă lui, creatorului... De aceea acești oameni se află mereu în căutarea de noi forme, formule grafice și cromatice pentru a acorda sens vieții lor obișnuite, noi semnificații. Pentru ei creația este concepută ca un mod de împlinire spirituală a vieții cotidiene. Marii noștri artiști anonimi pot fi puși alături de cei care au scris „Cartea Cărților”, „Miorița”, „Meșterul Manole”, care au înălțat frumoasele biserici, mănăstiri și cetăți, au pictat icoane și fresce sau de care au compus nemuritoarele noastre legende, melodii și dansuri. Mulți dintre acești creatori de frumos, cunoscuți adesea prin inocenta lor artă naivă, au devenit protagoniști ai filmelor noastre de nonficțiune. Aproape toți cineaștii documentariști au fost inspirați de această tematică. Dar cele mai multe filme la acest compartiment aparțin regizorului Vlad Druc: Firul viu, Tata, Goblen, Și neobosite mâinile tale, Meșterul anonim, Ploi de dor ș.a. Vom încerca să elucidăm viziunile, fondul ideatic, modalitățile de expresie cinematografică utilizate de regizor la crearea acestor filme.