Influenţa medicaţiei de durată cu ramipril şi eprosartan asupra funcţiei diastolice şi insulinorezistenţei la pacienţii cu hipertensiune arterială
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
884 7
Ultima descărcare din IBN:
2020-02-27 17:16
SM ISO690:2012
SASU, Diana. Influenţa medicaţiei de durată cu ramipril şi eprosartan asupra funcţiei diastolice şi insulinorezistenţei la pacienţii cu hipertensiune arterială . In: Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale, 2012, nr. 1(33), pp. 171-176. ISSN 1857-0011.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale
Numărul 1(33) / 2012 / ISSN 1857-0011

Influenţa medicaţiei de durată cu ramipril şi eprosartan asupra funcţiei diastolice şi insulinorezistenţei la pacienţii cu hipertensiune arterială

Pag. 171-176

Sasu Diana
 
IMSP Institutul de Cardiologie
 
 
Disponibil în IBN: 14 decembrie 2013


Rezumat

Studiul a evaluat infl uenţa medicaţiei de durată cu inhibitorul enzimei de conversie (ramipril) şi antagonistul receptorilor de angiotensină II (Eprosartan) asupra funcţiei diastolice şi insulinorezistenţei. Au fost cercetaţi 91 de pacienţi cu disfuncţie diastolică (confi rmată ecocardiografi c) şi hipertensiune arterială gr. II-III. După 12 luni de tratament, ambele remedii au îmbunătăţit parametrii ecocardiografi ci ai fl uxului transmitral şi indicii insulinorezistenţei (indicele HOMAIR), dar mai concludent la administrarea eprosartanului.

The aim of the study was the infl uence of Ramipril and Eprosartan on diastolic function and insulin resistance. There were included 91 patients with diastolic dysfunction (confi rmed by Echocardiography) and hypertension II-III degree. After 12 months of treatment, both drugs improved transmitral fl ow parameters and HOMAIR index, but Eprosartan had a superior effi cacy.

Целью исследования было изучение влияния длительной терапии рамиприлом и эпросартаном на диастолическую функцию и инсулинорезистентность. В исследование были включены 91 больной с диастолической дисфункцией (эхокардиографически документированной) и гипертонической болезнью II–III степени. После 12 месяцев лечения оба препарата улучшили эхокардиографические параметры трансмитрального потока и показатели инсулинорезистентности (индекса НОМА), но с большим приемуществом при приеме эпросартана.