Realizarea unor dialoguri educaționale între generații constituie o problemă complexă de natură pedagogică, psihologică și sociologică. Rezolvarea sa este dependentă de calitatea vieții sociale, determinată istoric, în plan cultural, economic, politic, comunitar și de progresele cercetării fundamentale în științele socioumane. Elaborarea soluțiilor, necesare pentru rezolvarea problemei, angajează, astfel, cunoașterea aprofundată și operaționalizarea aplicată a unor concepte fundamentale, din pedagogie (teoria generală a educației, teoria generală a instruirii, teoria generală a curriculumului, teoria cercetării pedagogice), psihologie (a educației, a vârstelor și a dezvoltării), sociologie (a educației, a comunității, a familiei). Analiza problemei dialogurilor educaționale între generații trebuie concepută teoretic și orientată practic din trei perspective specifice, dar complementare: pedagogică, psihologică și sociologică.

Creating educational dialogues between generations is a complex problem of a pedagogical, psychological and sociological nature. Its solution is dependent on the quality of social life (determined historically, culturally, economically, politically, and community-wise) and on the progress of fundamental research in the socio-human sciences. The development of solutions, which are necessary in order to solve the problem, thus engages the in-depth knowledge and applied operationalization of some fundamental concepts, from pedagogy (general theory of education, general theory of training, general theory of curriculum, theory of pedagogical research), psychology (psychology of education, of ages, and of development), sociology (sociology of education, of the community, and of the family). The analysis of the problem of educational dialogues between generations must be theoretically conceived and practically oriented from three specific but complementary perspectives: pedagogical, psychological, and sociological.