Integrând într-o viziune personală sugestii furnizate de specialiști în educație și pornind de la demersuri care, actualmente, se axează pe reabilitarea noțiunii umanului, omenescului în relația educațională, schițăm unele linii de nuanță în relația generațională maestru-discipol, susceptibile de a configura imaginea mai nouă a fenomenului respectiv, pe care ni-l „restituie” modelul actual al educației. Viziunea pe care o propunem în articol recuperează o parte din dialogul între maestru (profesor) și discipoli (elevi), întrucât aspectele pe care le avem în vedere, în speță specificul relaționării, patentarea iubirii în educație, edificarea umanului, nu pot fi considerate ca emanații a două entități opuse, ci ca limite ale aceleiași entități, ca poli sinergici, reprezentând grade identice de intensitate ale procesului educațional în școala postmodernă. Astfel, ne propunem să examinăm modul în care se operează deplasarea către omenesc a relației generaționale maestru-discipoli și diferitele ei aspecte generate de caracterul formator al conexiunii în această dinamică semnificativă a școlii actuale.

By integrating into a personal vision the suggestions provided by specialists in education and by starting from approaches that currently focus on the rehabilitation of the notion of the humane, the humane in the educational relationship, we try to sketch some lines of nuance in the generational master-disciple relationship, which would be capable of configuring a newer image of this phenomenon – one we are ‘returning’ to the current educational model. The vision that we propose in the article recovers a part of the dialogue between the master (teacher) and the disciples (students), since the aspects that we consider – in this case, the specificity of the relationship, the patenting of love in education, and the edification of the humane – cannot be considered as emanations of two opposing entities, but as limits of the same entity, as poles representing identical degrees of intensity of the educational process. Thus, we intend to examine how the movement towards the humane in the generational master-disciple relationship and the different aspects it generates in this dynamic is carried out.