Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit în 1991, Turcia a început săși intensifice eforturile pentru a-și consolida poziția regională în Asia Centrală, unde patru din cinci republici sunt țări vorbitoare de turcă. Aceste activități sociopolitice, religioase și militare au scopul de a extinde influența Turciei în această regiune semnificativă. Scopul acestei lucrări este de a analiza ambițiile și realitatea politicii Turciei în Asia Centrală din perspective economice și politice. Lucrarea explică aspectele instituționale ale acestui proces, precum și rolul soft power. Autorul a ajuns la concluzia că, în ciuda eforturilor sporite ale Turciei în Asia Centrală, planurile sale par a fi ambiții excesive în multe aspecte

When the Soviet Union collapsed in 1991, Turkey began to intensify its efforts aimed at enhancing its regional standing in Central Asia, where four out of five republics are Turkic-speaking countries. These socio-political, religious and military activities are intended to expand Turkey’s influence in this significant region. The purpose of this paper is to analyse the ambitions and the reality of Turkey’s Central Asia policy from economic and political perspectives. The paper explains institutional aspects of this process as well as the role of soft power. The author has come to the conclusion that despite Turkey’s increased efforts in Central Asia, its plans seem to be overly ambitions in many aspects.