Since the earliest times, hide processing has been a necessity in order to provide people with clothing and footwear. In the Middle Ages, craftsmen specialized in hide processing were differentiated and names according to the pieces of clothing or footwear they produced: they were furriers or skinners, shoemakers, leather cutters, traditional footwear makers and tanners etc. An important role in the development of this type of activity (processing domestic and wild animal hides) has been played by the technological progress that involved the use of chemical substances meant to ensure high-quality products. The appellatives selected as being part of the hide processing terminology became sources of nicknames or bynames in the 19th century, and later became official surnames as a result of the 1895 Name Law. At present 175 active surnames have been identified and the region and county frequency of occurrence is mentioned in the Appendix, according to The Anthoponymic Romanian Database.

Prelucrarea pieilor a răspuns necesității de confecționare a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte din timpuri străvechi. În Evul Mediu meșterii în prelucrarea pieilor s-au diferențiat după obiectul produs, ajungându-se să se numească cojocari, cizmari, curelari, opincari, tăbăcari etc. Un rol important în dezvoltarea activității curente a meșterilor în prelucrarea pieilor de animale domestice și sălbatice l-a jucat perfecționarea tehnologiei de lucru prin utilizarea unor substanțe chimice care să asigure un nivel calitativ superior produselor finite. Apelativele care au fost reținute ca făcând parte din terminologia prelucrării pieilor au fost sursă de creare de porecle și supranume în secolul al XIX-lea, care au ajuns să se impună ca nume de familie oficiale prin efectul Legii asupra numelui din 1895. Au fost identificate 175 de nume de familie active în prezent, care figurează în Anexă cu frecvența lor pe regiuni și județe, conform Bazei de date antroponimice a României (BDAR).