În privinţa originii etnice a creatorilor şi purtătorilor aşa-numitului „grup cultural Etulia”, răspândit preponderent în sudul spaţiulului pruto-nistrean în sec. II-III p. Chr., s-au emis diverse păreri. În opinia unor cercetători, printre care se numără în primul rând T. Ščerbakova şi A. Gudkova, obiectivele arheologice „de tip Etulia” ar fi aparţinut unor comunităţi de populaţie slavă, în speţă venedi, care ar fi migrat în zona de sud a spaţiului pruto-nistrean la sfârşitul secolului II - începutul secolului III p. Chr. dintr-o regiune încă neprecizată, situată undeva în răsăritul Europei. Păreri total diferite cu privire la această problemă au exprimat M. Fokeev şi A. Kokowski. Potrivit lui M. Fokeev, cea mai mare parte a vestigiilor arheologice atribuite „grupului Etulia” (sau „de tip Cholmskoe II” cum le numeşte autorul) ar fi rămas de la o populaţie sarmată, în curs de sedentarizare, a cărei principală ocupaţie era creşterea vitelor. O altă părere are în această chestiune A. Kokowski, care include complexele de la Etulia şi Cholmskoe în cercurile culturale atribuite triburilor gotice (Kulturen des „Gotenkreises”). În ce ne priveşte, în faza actuală de cercetare şi de cunoaştere nu ne putem pronunţa tranşant asupra problemei apartenenţei etnice a antichităţilor „de tip Etulia”. Înclinăm să credem însă că aşa-numitul „grup Etulia” din interfluviul Prut-Nistru reprezintă un facies mai deosebit al culturii dacilor liberi. În acelaşi timp, nu excludem nici posibilitatea ca acest aspect cultural să fi aparţinut unei populaţii amestecate din punct de vedere etnic, incluzând diferite grupe de daci, sarmaţi şi, eventual, comunităţi numite de unii specialişti „sciţi târzii”.