Cercetările arheologice din situl de la Ocniţa-Buridava au fost demarate în 1961 sub coordonarea lui Dumitru Berciu, iar în urma săpăturilor sistematice întreprinse, pe terasele din apropierea cetăţii au fost identificate 382 de contexte arheologice, care conţineau inclusiv fragmente osteologice, considerate iniţial morminte. Contexte asemănătoare au fost descoperite şi în urma săpăturilor recente din apropierea cetăţii. Este vorba despre nişe săpate în rocă şi depuneri în gropi, având drept inventar fragmente ceramice tipice perioadei La Tène şi oase de animale. Depunerile erau caracterizate de fragmente osteologice puse în interiorul unei urne sau direct în groapă. Din punct de vedere cronologic, necropola acoperă perioada cuprinsă între secolele II a. Chr. - I p. Chr. Studiul de faţă prezintă analiza antropologică a unei părţi din materialele osteologice identificate la Ocniţa atât din săpăturile întreprinse de Dumitru Berciu, cât şi din descoperirile noi. Cantitatea de oase, prezentă în fiecare dintre morminte, este una foarte mică, iar oasele analizate prezintă un grad ridicat de fragmentare. Temperatura lor de ardere este ridicată şi majoritatea provin de la diafizele oaselor lungi. Cu excepţia unor oseminte nearse ce aparţin unui individ sub-adult uman, toate celelalte materiale osteologice analizate sunt de provenienţă animală. Identificarea acestei situaţii la Ocniţa permite integrarea ei în modelele de depunere specifice perioadei La Tène, iar caracterul aparent funerar al gropilor poate fi un indiciu în legătura cu o formă de manifestare a practicilor funerare deviante în epocă.