Psihoterapia comportamentului autolitic în tulburările depresive
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
761 22
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-28 19:17
SM ISO690:2012
CĂRĂUȘU, Ghenadie, PLĂCINTĂ, Irina. Psihoterapia comportamentului autolitic în tulburările depresive. In: Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2011, nr. 3(12), pp. 526-535. ISSN 1857-1719.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Analele Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”
Numărul 3(12) / 2011 / ISSN 1857-1719

Psihoterapia comportamentului autolitic în tulburările depresive

Pag. 526-535

Cărăușu Ghenadie, Plăcintă Irina
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 15 decembrie 2013


Rezumat

Psychotherapy of autolytic behavior in depressive disorders The aim of this work consists in studying the phenomenon of suicide in resistant depression, to evaluate the factors in triggering suicidal attempts, development the behavior of psychotherapeutic treatment of patients. The study conducted on a group of 36 patients showed that the most important factor for suicide attempt was the feeling of despair. Risk factors for suicide attempts were: younger age, unmarried marital status, the social status of unemployed, somatic diseases, repeated admissions to psychiatric hospitals, material and existential crises. The main target of therapy consisted of teaching the patient to think of other ways to solve the problem. During therapy patients were aware that sudden acute suicidal impulses should not be interpreted as a sign of inefficiency therapy.

Scopul lucrării constă în studierea fenomenului suicidar în depresiile rezistente, evaluarea factorilor în declanşarea tentativelor de sinucidere, elaborarea conduitei de tratament psihoterapeutic a pacienţilor. Studiul efectuat pe un lot de 36 paciente a demonstrat că cel mai important factor al tentativei suicidare a fost sentimentul de deznădejde. Factorii de risc pentru tentativele de suicid au fost: vârsta tânără, statutul marital de necăsătorită, statutul social de neangajat/ şomer, bolile somatice, internările repetate în spitalele de psihiatrie, crizele materiale şi existenţiale. Ţinta principală a terapiei a constat în învăţarea pacientului să se gîndească la alte metode de a rezolva problema. Pe parcursul terapiei pacienţii au fost preveniţi că o acutizare subită a impulsurilor suicidare nu trebuie interpretată ca un semn al ineficienţei terapiei.