Modernismul poetic nu se reduce la modelul elaborat pe linia Marcel Raymond – Hugo Friedrich, fenomenul este mult mai bogat decât întreg ansamblul de trăsături definitorii. Nenumăratele oscilații, ambiguități și confuzii în abordarea conceptului de modernism, tratat în opoziție cu cel de tradiționalism, au suscitat o serie de confuzii. Deocamdată, nu dispunem de o istorie a ideii de modernism în spațiul românesc. Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Stănescu sau Sorescu lau rescris în felul lor pe Eminescu. O mutație fundamentală are loc în statutul poetului și al sistemului de imagini, în limbajul poetic. Ies în evidență recuperarea „poeziei pure”, gratuitatea și „plăcerea textului”, reinterpretarea mitului, cultivarea metaforei, instaurarea individuației, a viziunii moderne, a fragmentarismului, ludicului, intertextului etc.

Poetic modernism is not reduced to the model elaborated on the line Marcel Raymond – Hugo Friedrich, the phenomenon is much richer than the whole ensemble of defining features. The countless oscillations, ambiguities and confusions in the approach of the concept of modernism, treated in opposition to that of traditionalism, have aroused a series of confusions. For now, we do not have a history of the idea of modernism in the Romanian space. Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Stănescu or Sorescu – they rewrote Eminescu in their own way. A fundamental mutation occurs in the status of the poet and the image system, in poetic language. The recovery of „pure poetry”, the gratuity and „pleasure of the text”, the reinterpretation of myth, the cultivation of metaphor, the establishment of individuation, modern vision, fragmentarism, playfulness, intertext, etc. stand out.