Articolul precedent |
Articolul urmator |
318 4 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-03-28 10:36 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
069.02:94 (9) |
Muzee. Expoziții permanente (505) |
Istoria generală (525) |
SM ISO690:2012 ROGOJANU, Dumitru-Cătălin. Câteva reconsiderații cu privire la muzeele ororilor totalitare. In: Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare, Ed. 14, 30-31 mai 2022, Chișinău. Chișinău: Institutul Patrimoniului Cultural, 2022, Ediția 14, p. 89. ISBN 978-9975-84-158-0. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare Ediția 14, 2022 |
||||||
Conferința "Patrimoniul cultural: cercetare, valorificare, promovare" 14, Chișinău, Moldova, 30-31 mai 2022 | ||||||
|
||||||
CZU: 069.02:94 | ||||||
Pag. 89-89 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În sens larg, muzeele ororilor totalitare în secolul al XXI-lea nu sunt văzute doar ca simple locuri de prezentare a unor fapte trecute abominabile, ci ele au rolul de a transmite vizitatorului anumite atitudini și emoții privitoare la faptele trecute, cât și în formarea unor perspective în care viitorul apare mai bun. Dincolo de latura politică a creării lor, acestea denotă și un puternic caracter emoțional, ele putând fi privite și dintr-o perspectivă socială, de apropiere a cetățenilor față de propiul trecut, dar și de asumare a sa. Desigur, aceste locuri memoriale evidențiază și o traumă istorică locală și națională, ele sunt urme care frapeză prin tragism, dar pot determina generațiile viitoare să se gândească reflexiv și cald la trecutul traumatizant al generațiilor mai în vârstă. Educația muzeală prin intermediul acestor situri memoriale este pentru Luiza Kończyk un „termen care descrie practica și teoria istorico-politică de pedagogie în aceste locuri, ea combină câștigul și aprofundarea cunoștințelor istorice cu autodezvoltarea și modelarea atitudinilor dezirabile din punct de vedere social, prin utilizarea metodelor educaționale”. În plus, pentru autoare „pedagogia locurilor memoriale are ca scop, printe altele, învățarea toleranței și a respectului pentru diversitate și modelare membrilor reflectivi și activi ai societăți”. Latura morală și civică a acestor spații memoriale este determinantă în crearea unor cetățeni responsabili care își dau seama de traumele fizice și psihice create de regimurile totalitare. Respectul pentru oameni și toleranța reprezintă alte elemente fundamentale transmise de aceste locuri memoriale iar impactul politic și socio-educațional este și el înglobat în acestea. Muzeelor le revine sarcina sacră de a imortaliza în istorie și în conștiința oamenilor fapte ale trecutului care pătează memoria colectivă prin atrocitățile săvârșite de oameni împotriva oamenilor, de a-i educa prin puterea exemplului de a nu repeta greșelile trecutului și de a contribui la constrirea unei societăți mai bune și mai tolerante. |
||||||
|