Instituțiilor publice pentru spectacol li se acordă atenţie deosebită în planurile urbanistice de detaliu, acestea servind dominante şi accente care formează centrul cultural al oricărui oraş, fiind un fapt reprezentativ pentru orice perioada istorică. Clădirile existente definesc modul în care sunt percepute spațiile urbane. Diversitatea lor dezvoltată de-a lungul secolelor reflectă forțele politice și culturale în formă tangibilă. Înţelegerea şi aprecierea evoluţiei istorice este esenţială în procesul de elaborare a structurilor respective. În funcție de destinația și amploarea unei clădiri, aceasta poate servi ca reper în spațiul urban sau semn distinctiv (de regulă, acestea sunt sălile de concert și sălile multifuncționale, teatrele de operă), poate forma construcția unei piețe (sălile de concert și teatrele) sau a străzii, cartierului sau sectorului (de regulă, teatrele dramatice sau teatrele în componența complexelor multifuncționale), poate intra în zona de agrement. Amplasarea clădirilor pentru spectacol în oraș este determinată de structurile de sistematizare și transport ale orașului, de caracterul mediului construit, de numărul de clădiri pentru spectacol din oraș, de componența edificiilor din centrul orașului, de destinația clădirii proiectate etc. Estetica inspirată de edificiile pentru spectacol afirmă și validează rolul lor compozițional, valoare culturală și artistică fiind descrisă prin criterii de evaluare precum proporția și structura spațială, deschiderile vizuale și capacitatea de a oferi priveliști, expresia și stilul, imaginea și identitatea, spiritul timpului și designul inovativ, dar și atmosfera locului. Integrarea armonioasă în context cu menținerea clarității – diferențierea față de vechi și respectarea istoriei clădirii, legătura acesteia cu împrejurimile și echilibrul în compoziția urbană ar fi câteva principii importante în toate cazurile de restaurare și în special în cazurile monumentelor clasificate.