Teoria actuală a arhitecturii se bazează, ca și mai înainte, pe triada vitruviană – utilitate, trăinicie, plasticitate, deși cu schimbări semnificative a ponderii acestora în formula dată. Parafrazând triada în limbaj modern, putem afirma că arhitectura este o activitate indestructibilă a trei direcții: tehnică, artistică și socială. Astfel, ajungem la concluzia că proporțiile sunt de trei feluri: tehnice, pentru asigurarea echilibrului static, artistice, care asigură plasticitatea și armonia, și subiectivi ai spațiului util. Proporțiile calităților artistice și sociale ale clădirii sunt maleabile și subiective, proporțiile tehnice sunt rezultate empirice ale activității practice, cu tendințe dinamice în direcția optimizării structurilor, accelerate în ultimele secole, care se supun analizei numerice. Concluzii formulate la cercetarea arhitecturii monumentale istorice din Moldova istorică: toate clădirile monumentale profesioniste și vernaculare până în secolul XX au fost construite în baza calcului geometric. În scopul asigurării integrității operei a fost urmată triada antică, cu parametrii constructivi și artistici raportați la un element al formei arhitecturale, considerată unitate primară (modul), prezentă în fiecare din clădire. Unitatea decisivă a fost lățimea exterioară a clădirilor, în raport cu care au fost calculate lungimea, înălțimea zidurilor (echilibrul static), grosimea pereților, diametrul boltirii (în cazul prezenței acesteia). Studierea monumentelor cu datare necunoscută sau studiate cu rezultate controversate, cum sunt bisericile din: satele Bisericani, Vadul Rașcov, Rașcov, mănăstirile Căpriana și Călărășeuca, orașul Căușeni (Republica Moldova), Cotnari (Romania) ș.a., a permis determinarea timpului probabil al edificării acestora.