Înfăptuirea justiţiei penale depinde în mare măsură de ansamblul normelor care reglementează administrarea și aprecierea calitativă a probelor. În cadrul dispoziţiilor care reglementează desfăşurarea procesului penal, normele privitoare la instituţia procesuală a probelor şi a mijloacelor de probă, precum și rolul subiecților de drept ce apreceiză probele, prezintă o deosebită importanţă, atât pentru faptul că ele sunt strâns legate de stabilirea stării de fapt a infracţiunilor, cât şi pentru aceea că, în cea mai mare parte a procesului, se pun probleme legate de probe şi de mijloace de probă. Aprecierea probelor reprezintă acel proces mintal de evaluare şi comparare a probelor pentru a desprinde o concluzie asupra valorii lor, în ceea ce priveşte stabilirea faptelor şi împrejurărilor supuse probaţiunii unde organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe în vederea aflării adevărului, potrivit convingerii lor.

The administration of criminal justice depends to a large extent on all the rules governing the administration and qualitative assessment of evidence. In the provisions governing the conduct of criminal proceedings, the rules on the procedural institution of evidence and means of evidence, as well as the role of subjects of law who assess the evidence, are of particular importance, both for the fact that they are closely related to establishing the state of affairs, of crimes, as well as the fact that, for most of the trial, there are problems with evidence and means of proof. Appraisal of evidence is the mental process of evaluating and comparing evidence in order to reach a conclusion as to its value in establishing the facts and circumstances subject to proof, where the prosecuting authority and the court are obliged to clarify the case in all respects on the basis of the evidence in order to find the truth, according to their conviction.