În istoria sa de șaptezeci de ani, filmul nostru documentar a traversat mai multe etape marcate de urcușuri, dar și de căderi. Fiecare perioadă are specificul ei, precum și creatorii de filme, care s-au afirmat în anumite perioade, făurind istoria integrală a documentarului moldovenesc. O istorie a celei mai tinere, dar și a celei mai solicitate dintre toate artele. Vom încerca să efectuăm o periodizare a evoluției documentarului autohton, începând cu primele filmări de pe meleagurile noastre (1897). Apoi vor urma și primele etape ale evoluției filmului documentar, ce se limita doar la fixarea unor evenimente mai importante. Anul 1952, anul fondării studioului de filme documentare și cronică cinematografică, se consideră data debutului evoluției filmului documentar moldovenesc, care s-a afirmat și a devenit cunoscut peste hotarele RSSM în anii ʼ60, după fondarea studioului „Moldova-film”. De atunci s-au filmat sute de filme documentare, având drept obiectiv cele mai diverse și mai importante aspecte ale realității. De aceea, etapele evoluției documentarului adesea poartă aceleași denumiri convenționale ca și capitolele cruciale ale istoriei noastre: documentarul de război, documentarul colectivizării, documentarul ecologic etc. Astfel, până în anii 2000 s-au perindat mai multe etape în istoria documentarului nostru, fiecare având succesele și insuccesele sale. Vor fi elucidate și condițiile sociale, ideologice și culturale, ce au influențat direct evoluția acestui gen: dictatura sovietică, „dezghețul hrușciovist”, ideologizarea excesivă a cinematografiei după plenara c.c.al p.c. al RSSM (1970), restructurarea, deșteptarea națională și economia de piață, ce a marcat profund existența filmului documentar. Se va elucida specificul genuistic, tematic și artistic (dramaturgia, modalitățile de expresie audiovizuală) al fiecărei etape. Vor fi evidențiați cei mai reprezentativi cineaști (scenariști, regizori, operatori), creație cărora s-a aflat la baza consolidării fiecărei etape.