Imago pestis: Albert Camus en quête du nouvel humanisme
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
309 15
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-08 19:01
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
821.133.1.09 (47)
Literatură galo-romanică (Literatură franceză) (99)
SM ISO690:2012
PRUS, Elena. Imago pestis: Albert Camus en quête du nouvel humanisme. In: Intertext , 2022, nr. 1(59), pp. 81-92. ISSN 1857-3711. DOI: https://doi.org/10.54481/intertext.2022.1.09
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Intertext
Numărul 1(59) / 2022 / ISSN 1857-3711 /ISSNe 2345-1750

Imago pestis: Albert Camus en quête du nouvel humanisme

Imago pestis: Albert Camus in Search of the New Humanism

DOI:https://doi.org/10.54481/intertext.2022.1.09
CZU: 821.133.1.09

Pag. 81-92

Prus Elena
 
Université Libre Internationale de Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 11 iulie 2022


Rezumat

În alegoria transparentă din romanul „Ciuma” al lui Camus o epidemie simbolică a luat locul răului, care are fețe multiple (războiul, ocupația, universul concentraționar, tirania și teroarea sistemelor autoritare). Dar ciuma mai personifică și absurdul, care constituie, în viziunea lui Camus, esența existenței. Dincolo de premisele de natură cotidiană ale epidemiei, se pot decoda și cele de natură metafizică (existența trivială, declinul moral, non-sensul și absurditatea vieții orășenilor), cărora personajele camusiene le răspund prin acțiune și solidarizare. Orașul Oran, cuprins de ciumă și izolat de lume, este o imagine a Franței ocupate, dar mai larg – și simbolul Terrei, al planetei rătăcitoare și minuscule, unde a apărut conștiința omului confruntat cu evidența absurdului. Sfârșitul romanului cheamă la vigilență, imperativ necesară în fața neputinței de a birui răul odată pentru totdeauna. Premiul Nobel decernat lui Camus în 1957 a încununat o operă care scoate la lumină probleme care se pun și în zilele noastre conștiinței umane.

In the transparent allegory from Camus's novel "The Plague", a symbolic epidemic has taken the place of evil, which has multiple faces (war, occupation, the concentration camp universe, tyranny, and the terror of authoritarian systems). But the plague also personifies the absurd, which is, in Camus's vision, the essence of existence. Beyond the everyday premises of the epidemic, those of a metaphysical nature (trivial existence, moral decline, nonsense and absurdity of urban life) one can also be decoded, to which the Camusian characters respond through action and solidarity. The city of Oran, engulfed by the plague and isolated from the world, is an image of occupied France, but wider - the symbol of Earth, of the wandering and tiny planet, where the consciousness of man faced with the evidence of the absurd appeared. The end of the novel calls for vigilance, imperatively necessary in the face of the inability to overcome evil once and for all. The Nobel Prize awarded to Camus in 1957 crowned a work that brings to light problems that are still posed to human consciousness today.

Cuvinte-cheie
Albert Camus, Premiul Nobel, Imago pestis, „Ciuma”, noul umanism,

Albert Camus, Nobel Prise, Imago pestis, „The Plague”, new humanism