În anul 1984 au fost reluate cercetările arheologice în cadrul sitului cu mai multe niveluri de locuire Trinca „Izvorul lui Luca”. Secțiunea (numerotată II în continuarea celei din 1982) a fost amplasată la periferia de nord-est a așezării, pe o altă pată cenușie și este orientată pe latura lungă sud-nord. A fost degajată o suprafață totală de 192 m2, adâncimea până la stratul steril variind între 0,75 și 1,0 m. În perimetrul investigat au fost descoperite vestigiile unei locuințe de suprafață, ale unei încăperi auxiliare și o groapă de proporții. Resturile locuinței de suprafață reprezintă o platformă rectangulară, orientată pe axa sud-vest – nord-est, cu dimensiunile laturilor lungi de circa 5,6 și 4,7 m, iar ale celor scurte – 4,2 și 3,6 m. Astfel, locuința avea suprafața de circa 20 m2. Urmele construcției erau reprezentate prin fragmente de chirpic cu amprente de nuiele și lipitură de diferite dimensiuni, în amestec cu cenușă și cărbuni de lemn. În partea de sud-vest a locuinței au fost surprinse vestigiile unei vetre portative cu diametrul de circa 0,7 m. Este modelată din lut în amestec cu mult nisip, iar bordura are înălțimea de 0,2 m și treptat se subțiază spre marginea rotunjită. Încăperea auxiliară este, probabil, o colibă, în construcția pereților căreia nu a fost posibil de identifi cat lutul. Podeaua acesteia reprezenta o platformă cvasidreptunghiulară de lut crud de culoare galben-deschis, fi ind lipită cu un strat subțire de tencuială. Era orientată pe axa sud-nord și avea dimensiunile de 2,4×3,4 m și grosimea de 0,15-0,20 m. Groapa avea formă ovalăalungită (lungime circa 2,4 m, lățime 1,2 m și adâncimea 1,14 m), pereții transversali verticali, iar cei laterali se îngustau spre fundul albiat și formau trepte. Umplutura gropii constă din sol cenușiu în amestec cu diverse vestigii arheologice. Cercetările s-au soldat și cu descoperirea unor piese individuale, dar și a unui număr semnifi cativ de fragmente ceramice, inclusiv vase întregi sau întregibile. Piesele individuale sunt reprezentate prin ustensile, unelte și arme, lucrate din diferite materii prime – lut, silex, piatră, os/ corn și bronz. Ceramica, conform tehnicii de modelare, constă în întregime din vase lucrate cu mâna, iar din punct de vedere tehnico-tehnologic aparține celor două categorii principale: fi nă și de uz comun, ultima predominând numeric. În cadrul ceramicii fi ne se identifi că: străchini, chiupuri, cupe și căni, primele două forme fi ind ornamentate cu caneluri orizontale, mânere-apucători sau compoziții formate din aceste elemente. Ceramica de uz comun este reprezentată prin: vase în formă de lalea, de tip borcan, cu corpul slab bitronconic și strecurători. Cu excepția ultimelor, sunt prevăzute cu brâie alveolate, șir de orifi cii sau asocieri ale acestora. Drept rezultat al cercetărilor, s-a confi rmat faptul că petele cenușii, vizibile la suprafață, corespund unor complexe locativ-gospodărești, fapt sugestiv vizavi de organizarea internă a așezării din perioada hallstattiană timpurie. Au fost identifi cate două tipuri de construcții de suprafață și unul adâncit, inclusiv stabilite particularitățile lor; recuperat un set valoros de piese individuale și un lot semnifi cativ de ceramică care, din punct de vedere tehnologic, morfologic și stilistic, pe de o parte demonstrează similitudini, iar pe de altă parte creionează anumite deosebiri în comparație cu tipurile deja cunoscute.