The enlargement of the European Union to the East (1993 - 2007) is a major strategic success. Due to the expansion, a dangerous geopolitical vacuum created after the collapse of the Warsaw Pact and the Council for Mutual Economic Assistance was filled. The events in former Yugoslavia have shown what could happen in the context of that vacuum. The process of expansion went very slowly, but the membership prospect itself stabilized the development of the most part of Eastern Europe. Here it is possible to note a settlement of relations between Romania and Hungary, „civilized” disintegration of Czechoslovakia. Now the success of expansion doesn't raise doubts. Not in every country that adhered to the EU successes of development are so unequivocal, but all are sure that the best decisions couldn't be. The restoration of traditional economic relations between the West and the East is one of the most important consequences of enlargement of the Union to the East. Here we have thousands of years of tradition, which was not completely interrupted, even during the Cold War. (From the geoeconomic point of view it is possible to consider the cold war as a deviation from logic of geoeconomic development.) The end of the cold war has restored the thousand-year trade road „Novgorod – Santiago de Kompostella”. Following this, now we are observing a remarkable growth of trade between Germany, Austria, Italy on the one hand, and between countries of Central and Eastern Europe, on the other hand. This tendency belongs, first of all, to new member countries of the Union. The united Germany is in the centre of this development. The country itself represents a real geographical and economic centre of Europe, which is slowly turning into a political centre of the unification.

Extinderea Uniunii Europene la Est (1993-2007) este un mare succes strategic. Mulţumită extinderii a fost evitat periculosul haos geopolitic apărut după dizolvarea Pactului de la Varşovia şi Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc. Evenimentele din Iugoslavia au arătat ce se putea întâmpla în condițiile haosului. Procesul de extindere a fost foarte lent, dar însăși perspectiva aderării a stabilizat procesele de dezvoltare în Europa de Est. Aici se poate menționa soluţionarea relaţiilor dintre România și Ungaria, precum și dizolvarea „civilizată” a Cehoslovaciei. La etapa actuală succesul extinderii nu mai este discutabil. Nu în fiecare ţară care a aderat succesele dezvoltării sunt vizibile, însă toți sunt de acord cu faptul că soluții mai bune nu existau. Printre consecinţele mai importante ale extinderii spre Est poate fi remarcată restabilirea legăturilor economice tradiţionale dintre Vest şi Est. Există o tradiţie milenară care nu a fost complet întreruptă nici chiar şi în timpul războiului rece. (Din punct de vedere geo-economic războiul rece poate fi văzut ca o abatere de la logica dezvoltării geo-economice.) Sfârşitul războiului rece a restaurat calea comercială milenară „Novgorod-Santiago de Compostella”. Ulterior, acum suntem martorii creșterii substanțiale a schimburilor de mărfuri între Germania, Austria, Italia, pe de o parte, și țările Europei Centrale și de Est, pe de altă parte. Această tendinţă se referă mai presus de toate la țările noi-membre ale Uniunii. În centrul acestei evoluţii este, desigur, Germania unificată, care, cu adevărat, este centrul geografic și economic al Europei, și care, încet-încet, se transformă în centrul politic al Uniunii