Traficul de fiinţe umane a fost denumit sclavia secolului XXI. Acesta este un fenomen complex, multistadial, care comportă o multitudine de forme de manifestare şi permite sancţiuni graduale, în funcţie de gravitatea situaţiilor incriminate. El poate fi relaţionat cu numeroase alte fenomene infracţionale, inclusiv criminalitatea organizată transnaţională şi terorismul mondial. Traficul de persoane este generat şi întreţinut de diverse alte fenomene sociale, precum sărăcia, corupţia, marginalizarea socială şi discriminarea, sub toate formele. Ca urmare a complexităţii sale, el permite multiple perspective de analiză: juridică, economică, psihologică, sociologică, a drepturilor omului1 . În conformitate cu articolul 4 al Convenţiei Consiliului Europei privind măsurile contra traficului de fiinţe umane, adoptată în mai 2005 şi cu articolul 3 al Protocolului pentru prevenirea, suprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (Protocolul de la Palermo, 2000), traficul de fiinţe umane reprezintă „recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin ameninţări de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru a obţine consimţământul unei persoane având autoritate asupra alteia, în scopul exploatării. Exploatarea înseamnă, cel puţin, exploatarea prostituţiei altora sau alte forme de exploatare sexuală, muncă forţată sau servicii, sclavie sau practici similare sclaviei, aservire sau prelevare de organe. Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării vor fi considerate „trafic de persoane”2 . Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii umane. Din perspectivă juridică, traficul de persoane desemnează sclavia, munca forţată, agresiunea fizică şi psihică precum şi abuz de încredere asupra victimei. Din perspectivă economică, traficul de persoane implică aspecte precum existenţa unor interese financiare ilegale, a unor reţele locale, naţionale, regionale şi internaţionale, precum şi circulaţia ilicită a banilor. Din perspectivă psihologică, experienţele traumatizante ale traficării pot avea efecte devastatoare asupra psihicului victimei, în special asupra copiilor, putând genera o multitudine de simptome asociate sindromului de stres post- traumatic (PostTraumatic Stress Disorder), cum ar fi: şocul, furia, teama, anxietatea, izolarea, negarea de sine, tentativele de suicid, depresia, disocierea etc. România este țară de origine, tranzit și destinație pentru exploatare sexuală și muncă forțată, pentru bărbați, femei și copii, după cum reiese din Raportul anual al traficului de persoane publicat de către Departamentul de Stat American. Bărbaţi, femei şi copii români sunt traficaţi în Spania, Italia, Portugalia, Grecia, Republica Cehă şi Germania pentru exploatare sexuală, cerşetorie forţată şi munca forţată în agricultură, construcţii şi servicii. De asemenea, sunt traficaţi în Cipru, Olanda, Slovacia, Polonia, Portugalia, Belgia, Turcia, Suedia, Ungaria şi Danemarca pentru exploatare sexuală şi munca forţată. Acelaşi raport arată că 69% din victimele identificate sunt traficate pentru munca forţată. România este, de asemenea, ţara destinatară pentru un număr mic de femei traficate din Moldova, Columbia şi Franta în vederea exploatării sexuale. Un număr redus de bărbaţi din Congo şi Honduras au fost traficaţi pentru munca forţată în România .