Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
1641 5 |
Ultima descărcare din IBN: 2023-12-14 13:31 |
SM ISO690:2012 RUSU, Octavian. Preventing new military hostilities in Georgia: What role for the European Union? In: Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, 2010, nr. 2, pp. 71-86. ISSN 1857-1999. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale | |||||
Numărul 2 / 2010 / ISSN 1857-1999 /ISSNe 2345-1963 | |||||
|
|||||
Pag. 71-86 | |||||
|
|||||
Descarcă PDF | |||||
Rezumat | |||||
Vara anului 2009 a fost una destul de tensionată pentru Caucazul de Sud, suscitînd temeri serioase în
rîndurile experţilor şi politicienilor din Georgia, Rusia si Occident, în privinţa izbucnirii unui nou conflict
armat. Odată cu apropierea celei de-a doua aniversări a „războiului de cinci zile”, este de aşteptat ca
aceste temeri să se intensifice din nou. Insă, urmărind diferite speculaţii şi presupuneri care s-au făcut în
legatură cu posibilitatea redeclanşării războiului ruso-georgian, principala concluzie pe care o putem face
este că, în linii generale, nu este deloc clar cum ar putea izbucni un nou conflict şi cine ar fi interesat în
declanşarea sau provocarea unor noi violenţe. Nu este surprinzător faptul că nici în Uniunea Europeană
nu există consens în această privinţă. Şi aici rezidă problema principală, fiindcă UE este un actor important în regiune care are tot interesul şi capacitatea de a preveni desfăşurarea unor scenarii negative, iar fără înţelegerea surselor unui potenţial conflict, UE nu este în măsură să acţioneze în sensul prevenirii ostilităţilor. Prin urmare, lucrarea de faţă îşi propune drept scop evaluarea riscurilor reînceperii unor
ostilităţi militare în Georgia, şi, pornind de la aceasta, urmăreşte să stabilească ce rol ar trebui să joace Uniunea Europeană. Concluziile lucrării sunt: 1) Rusia nu are niciun interes să provoace un război în Caucazul de Sud.2) Georgia sub conducerea lui Saakaşvili, de asemenea, nu este în căutarea unei confruntări militare cu Rusia.3) Însă vulnerabilitatea politică a lui Saakaşvili îl motivează să caute metode facile pentru consolidarea autorităţii sale în Georgia. Prin urmare, ţinînd cont de faptul că cel mai simplu mod este de a capitaliza politic de pe urma manipulării sentimentului anti-rusesc, larg răspîndit în sînul societăţii georgiene, Saakaşvili nu ezită să recurgă la retorică şi unele acţiuni provocatoare la adresa Rusiei. Explicaţia aici, parţial, ar putea fi presupunerea că lipsa de interes a Rusiei de a se angaja într-o nouă operaţiune militară, va limita opţiunile ruseşti la retorică şi actiuni, în general, ostile Georgiei, însă fără să degenereze într-o nouă interventie de forţă. 4) Dar dacă mediul internaţional va suferi unele modificări considerabile ce ar putea fi interpretate la Tbilisi drept avantajoase poziţiei sale, atunci este de aşteptat ca provocările guvernului Saakaşvili să capete amploare, ceea ce ar putea reprezenta o adevărată încercare pentru fragila pace din regiune.Rusia se bucură de un mediu internaţional relativ favorabil şi nu caută să declanşeze un nou război. Dar, în acelaşi timp, acest mediu avantajos presupune şi posibilitatea aplicării unui răspuns militar de proporţii la jocurile politice ale lui Saakaşvili. Prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să-şi direcţioneze atenţia şi eforturile spre Georgia, în scopul de a anihila dinamicile negative şi de a ajuta Georgia să-şi continue drumul pe calea democratizării şi dezvoltării social-economice. |
|||||
|