Cercetările arheologice efectuate în anul 2017, în cadrul aşezării culturii Sabatinovka Taraclia-Gaidabul (or. Taraclia, r-nul Taraclia) au rezultat cu descoperirea mai multor gropi menajere, printre care se evidenţiază groapa nr. 24, umplutura căreia presupune acesteia mai degrabă un caracter votiv. Conturul acestei gropi s-a evidenţiat la adâncimea de 0,85 m de la nivelul actual al solului, în colţul sud-estic al Secţiunii nr. IV, caroul I1. Pata gropii încadra o concentraţie de pietre şi oase de animale. Marginea superioară de formă circulară avea diametrul de 1,2 m. În secţiune, pereţii se adânceau pe linie verticală până la 0,85 m după care se lărgeau spre baza dreaptă cu diametrul de 1,25 m. Adâncimea gropii era de 1,18 m de la nivelul depistării. Umplutura reprezenta melanj de sol lutos şi cernoziom până la adâncimea de 0,9 m, ulterior deosebindu-se prin consistenţă şi culoare brună cenuşie, în amestec cu multiple fragmente ceramice (193) oase de animale (496), pietre (17), fragmente de zgură (9), lut ars (8), cenuşă şi cărbune de lemn. Din groapă mai provin o aşchie de silex şi un străpungător din os. Pe tot perimetrul bazei gropii au fost descoperite multiple fragmente ceramice, multe din ele de la acelaşi vas, cu urme de ardere secundară puternică. Stratul consistent de cenuşă (circa 5-10 cm grosime) de pe fundul gropii, cel mai probabil ne vorbeşte despre un ritual de purificare a complexului dat. Practicarea unui anumit rit este presupusă şi de prezenţa în groapă a trei schelete întregi de câine şi craniul celui de-al patrulea exemplar. Primul schelet, cel mai bine păstrat, s-a descoperit la adâncimea de 0,6 m de la nivelul depistării complexului, aşezat pe direcţie S-N cu capul orientat spre N-V şi bazinul uşor ridicat pe peretele de S al gropii. La adâncimea de 0,8 m de la nivelul depistării, în peretele N-V a fost descoperit un craniu de câine orientat pe direcţie S-E. Alte două schelete au fost descoperite la adâncimea de 1,0 m de la nivelul depistării complexului, aşezate unul lângă altul pe linie curbă impusă de forma peretelui sud-estic al gropii, unul orientat cu capul spre est şi altul spre vest. Toate cele menţionate mai sus, permit atribuirea unui caracter ritualic complexului dat. Mai ales în contextul în care, mai sunt cunoscute astfel de descoperiri pentru cultura dată (Mologa, Chişinău „Valea Morilor”), precum şi în cadrul culturii Srubnaja (Usovo Ozero).