Carbohidraţii reprezintă, fără indoială, cele mai cunoscute şi apreciate substanţe organice renovabile, care se caracterizează printr-o diversitate structurală extremă şi o răspândire foarte largă în natură. De rând cu proteinele şi polinucleotidele, polizaharidele sunt biomacromolecule cu roluri foarte importante în activitatea vitală a organismelor, fie ele uni- sau pluricelulare. În ultimii ani, creşte interesul industrial faţă de polizaharidele bioactive din surse naturale datorită multiplelor aplicaţii în biochimie şi farmacie. Activitatea biologică variată a polizaharidelor şi multitudinea domeniilor de utilizare a lor este determinată de complexitatea lor structurală, care are la bază compoziţia monozaharidică, variate forme izomerice şi tipuri de legături glicozidice, poziţia şi distribuţia substituenţilor, structura tridimensională a moleculelor [25;6].