Miracolul morţii constă nu în ceea ce sfârşeşte ea, ci în ceea ce începe, moartea e primul mister care tulbură adânc conştiinţa umană. Mitologia, filozofia şi percepţia morţii în spaţiul nostru cultural a fascinat pe toţi cărturarii de vază ai poporului român: savanți, poeți, dramaturgi, muzicieni, plasticieni. Având contact nemijlocit cu arhetipurile şi tematica gândirii mitice, de inspiraţie şi creaţie general-culturală, vom pune în evidență, datinile, tradiţiile referitoare la cultul strămoşilor, fiind o transfigurare şi hiperbolizare a unor aspecte ale mitologiei morţii, un istoric al folclorului juridic, formă cea mai arhaică de mitologie posibilă, reprezentată prin Rai și Iad. Dacă naşterea omului constituie începutul unui nou sistem de viaţă cosmică şi ipostaza terestră, nunta formează integrarea acestui sistem în ritmul alert al vieții pământești, atunci moartea reprezintă revenirea peregrinului terestru în cosmos.

The miracle of death is not what it ends, but what it begins, death is the first mystery that is deeply troubling the human conscience. Mythology, philosophy and the perception of death in our cultural space has fascinated all the prominent scholars of the Romanian nation: scientists, poets and playwrights, musicians, artists. Having direct contact with archetypes and the themes of mythical thinking, of inspiration and general cultural creation, we will highlight the customs, traditions related to ancestors‘ cult, as a transfiguration and hyperbolization of some aspects of the mythology of death, a history of legal folklore, the most archaic form of mythology possible, represented by Heaven and Hell. If a man's birth is the beginning of a new system of cosmic life and terrestrial aspect, the wedding forms the integration of this system in the alert pace of life on earth, then death is the return of the terrestrial Pilgrim to cosmos.