Evident este faptul că cea mai periculoasă latură a economiei subterane o constituie sectorul ei ilegal, deoarece influenţa acestuia asupra societăţii şi a economiei naţionale are loc prin intermediul legalizării unor sfere şi structuri, care generează, la rândul său, criminalizarea activităţii acestora din urmă. Astfel, prin sector criminal al economiei subterane se are în vedere ansamblul activităţilor economice ilegale care se manifestă prin producerea, realizarea, acumularea, schimbarea, redistribuirea mărfurilor, activităţilor şi serviciilor excluse din circuitul civil, precum şi alte modalităţi de manifestări infracţionale orientate spre obţinerea unei anumite cote-părţi din produsul economiei legale. Cele mai periculoase forme ale economiei criminale sunt legate de traficul substanţelor narcotice, şantaj, fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false, traficul de armament, pornobusiness, escrocherii, însuşirea prin diferite metode a mijloacelor bugetare etc. Astfel, în scopul contracarării economiei subterane în limitele măsurilor represive cu caracter penal este necesară reliefarea faptelor prejudiciabile concrete ce urmează a fi criminalizate şi incluse în Codul penal. În aceasta constă esenţa abordării juridice, exprimată în constatarea activităţilor criminale specifice economiei subterane. Şi dimpotrivă, abordarea economică nu necesită o structurare exactă a fenomenelor subterane, fiindcă sarcinile primordiale privind studierea economiei subterane din acest unghi de vedere sunt altele, constând, în principal, în relevarea determinantelor social-economice, precum şi în cercetarea şi aprecierea ponderii acestui fenomen. Pentru nuanţarea matricei structurale a sectorului criminal al economiei subterane, urmează de evidenţiat tipurile concrete de activităţi ilicite, în urma cărora subiecţii ce le realizează obţin venituri ilegale. Şi deoarece aceste tipuri de activităţi constituie în esenţă fapte infracţionale, ar fi destul de eficientă descrierea structurii sectorului criminal al economiei subterane prin intermediul abordărilor criminologice, limitele cărora vor fi caracterizate prin prisma diferitor infracţiuni prevăzute de partea specială a Codului penal. Totodată, aceste infracţiuni pot fi considerate şi ca sursă de obţinere a veniturilor ilegale. Astfel, autorul rus N. Bolva1 propune următoarea clasificare a infracţiunilor ce formează economia subterană ilegală: – sustragerile; – escrocheria; – fabricarea banilor falşi; – infracţiuni săvârşite de persoane cu funcţie de răspundere; – înşelarea clienţilor; – practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător; – contrabanda; – infracţiuni legate de privatizare; – alte infracţiuni cu caracter economic. În opinia noastră, clasificarea propusă de vestitul criminolog rus A. Dolgova2 redă într-o măsură mai completă structura sectorului criminal al economiei subterane. Prin urmare, sectorului criminal al economiei subterane urmează de atribuit toate acele fapte infracţionale care aduc venituri unice sau sistematice infractorilor (subiecţilor activităţii economice ilegale). Deci la baza structurării acestui fenomen sunt plasate motivele cupidante şi profesionalismul infractorilor. Important e şi faptul că în calitate de temei pentru divizarea anumitor tipuri de infracţiuni şi atribuirea lor la economia subterană este formarea veniturilor criminale în urma comiterii acestor infracţiuni, care urmează a fi legalizate ulterior. Aşadar, tipurile de infracţiuni care formează sectorul ilegal al economiei subterane, reieşind din clasificarea criminologică, poate fi constituit din următoarele grupe: 1. Infracţiunile contra persoanei. La acestea se referă infracţiunile avide care se comit, de regulă, în urma acţiunilor planificate anticipat pe calea înlăturării concurenţilor nedoriţi, care împiedică atingerea scopurilor urmărite – obţinerea veniturilor suplimentare; tot la această categorie se referă infracţiunile, „obiectul” cărora este însăşi persoana fizică sau organele ori ţesuturile acestora (omorul din interes material; omorul la comandă; vătămarea intenţionată gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii din interes material; cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei; la comandă; constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare; traficul de fiinţe umane; traficul de copii; munca forţată etc.).2. Grupul de infracţiuni numite condiţionat „Sustrageri”, care include acele fapte infracţionale comise cu scop de profit şi care constau în luarea şi transformarea gratuită a averii străine în folosul vinovatului sau al altor persoane, cauzând astfel pagube materiale proprietarului sau altui posesor ori deţinător al bunurilor sustrase. La această categorie de infracţiuni se referă furtul, jaful, tâlhăria, şantajul, escrocheria, delapidarea averii străine, pungăşia, însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari etc. 3. Infracţiunile ce caracterizează piaţa criminală. Acestea constituie grupul principal de fapte infracţionale care formează sectorul criminal al economiei subterane, deoarece include diverse tipuri de activităţi economice ilicite realizate sistematic, care, în cele din urmă, formează businessul criminal. În esenţă, este vorba despre o parte semnificativă de infracţiuni economice prevăzute de partea specială a Codului penal, unele infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale (practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceutice; producerea, transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor; circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor; organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope; proxenetismul etc.), precum şi o parte din infracţiunile ecologice (distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere; vânatul ilegal; îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, sau cu alte exploatări ale apelor etc.). Din acest grup de infracţiuni fac parte şi alte fapte prejudiciabile prevăzute în diferite capitole din partea specială a Codului penal, care au ca scop final obţinerea unor venituri ilicite şi legalizarea acestora. 4. Infracţiunile din sfera funcţionării mediului criminal (acest grup de infracţiuni, de regulă, nu formează obiectul legalizării veniturilor criminale, însă este strâns legată de grupul precedent de infracţiuni). La ele se referă: atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la săvârşirea unor fapte imorale; luarea de ostatici; banditismul; crearea sau conducerea unei organizaţii criminale etc. 5. Infracţiunile de corupţie. Infracţiunile incluse în acest grup ocupă un loc important în formarea veniturilor criminale. Prin urmare, sectorul criminal al economiei subterane are o corelaţie foarte strânsă cu fenomenul corupţiei. În acest grup urmează a fi incluse infracţiuni precum coruperea pasivă; coruperea activă; traficul de influenţă; abuzul de putere sau abuzul de serviciu; excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu; falsul în acte publice; luarea de mită; darea de mită etc. 6. Infracţiunile orientate spre privarea statului şi societăţii de profiturile obţinute de subiecţi în urma activităţilor economice. La grupul respectiv de infracţiuni se referă: practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător; pseudoactivitatea de întreprinzător; dobândirea creditului prin înşelăciune; evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor; abuzurile la emiterea titlurilor de valoare; contrabanda; insolvabilitatea intenţionată; insolvabilitatea fictivă; înşelarea clienţilor etc. Clasificarea respectivă nu este exhaustivă, deoarece, din punct de vedere teoretic, şi alte tipuri de infracţiuni pot constitui surse ale veniturilor criminale (spre exemplu, pirateria, spionajul etc.). Totodată, în această clasificare nu a fost inclusă infracţiunea de spălare a banilor, fiindcă ea prevede în particular răspundere penală pentru legalizarea veniturilor criminale, sau, cu alte cuvinte, a veniturilor dobândite în urma comiterii infracţiunii nominalizate. Deci, reieşind din previziunile legiuitorului, această componenţă de infracţiune este repartizată într-un grup separat, formând astfel o punte de legătură între sectorul legal şi cel criminal al economiei. Aşadar, ansamblul infracţiunilor, în urma săvârşirii cărora subiecţii sectorului economiei subterane dobândesc venituri criminale, este destul de considerabil. De aceea, nu este clar din ce considerente unii economişti, studiind problema sectorului ilegal al economiei subterane, ignorează anumite modalităţi ale businessului criminal. De exemplu, I. Eliseeva şi alţi autori3 , studiind problema economiei subterane, reduc ansamblul activităţilor economice ilegale la şase categorii de fapte infracţionale: – contrabanda – 38,5%; – fabricarea şi răspândirea substanţelor narcotice – 20,8%; – prostituţia – 14,7%; – producerea şi realizarea băuturilor alcoolice de producţie casnică – 11,3%; – fabricarea şi realizarea ilegală a armamentului – 7,8%; – practicarea ilegală a jocurilor de noroc – 6,9%. Total – 100,0%. În cazul dat structura sectorului criminal al economiei subterane este exhaustivă, deoarece înşişi autorii s-au limitat doar la şase tipuri de activităţi economice cu caracter criminal, fără a lăsa alte posibilităţi de completare a acestora specialiştilor în domeniu. Deci, în opinia noastră, sectorul ilegal al economiei subterane este mult mai voluminos, fapt care reiese din clasificarea infracţiunilor expusă în textul lucrării.