Interpretări rudimentare cu caracter spectacular pot fi urmărite cu ușurință din timpuri imemorabile, odată cu practicarea formelor colective de manifestare. Anume obiceiurile și riturile au stat la temelia formării înscenărilor teatralizate. Acest fond al spiritualității culturale a favorizat constituirea unei artei dramatice cu origini străvechi în substratul mito-folcloric al poporului românesc. Astfel, creația populară a conservat și păstrat continuitatea conștiinței neamului prin viziuni teatralizate arhaice. În această privință putem nominaliza reminiscențe ale jocurilor teatrului folcloric românesc ca: Ursul, Calul, Plugușorul, Paparudele, Caloianul ș. a., desfășurate în mijlocul naturii cu costumație și măști zoomorfe legate de mitologia agricolă, meteorologică sau a cultului solar. Însoțite de cântece, muzică și dans ritmic aceste practici spectaculoase au căpătat trăsăturile specifice ale unei noi spiritualităţi, fiind îmbogăţite apoi cu adaosuri laice şi religioase medievale, pentru a fi sintetizate treptat în producţii folclorice cu caracter teatral, care aveau să devină în secolele XVIII – XIX elemente formative ale fenomenului teatral naţional cult.65 În secolul al XVIII-lea și începutul celui de al XIX-lea în Moldova aveau loc diferite reprezentări spectaculoase, deseori scamatoricești, sau de păpușari. La hotarul secolelor menționate, odată cu traducerea operelor marilor poeți și scriitori, începe să fie cultivată atracția pentru cultura clasică. Aceste opere desigur cultivau și gustul pentru spectacolul de teatru, care firesc erau îmbrăcate în haina unei scenografii și costumații scenice. Un rol decisiv în crearea teatrului profesionist în Moldova l-a avut crearea unui ‖repertoriu naţional original‖ și turneele teatrelor din Iași care fac turnee în diferite localități: Chișinău, Bălți, Soroca, Hotin, Reni, Bolgrad, Ismail etc. La sfârșitul secolului al XIX-lea în teatrele din Basarabia se intensifică viaţa teatrală, care duce spre mijlocul secolului al XX-lea la perfecţionarea metodelor de montare, se acordă mai multă atenţie regiei şi scenografiei. Putem menționa de asemenea critica din presa timpului asupra decorurilor din spectacolele montate. Arta teatrală decorativă făcea pași siguri evoluând de la o perioadă la alta cu noi succese și rezolvări neobișnuite. Sunt întâlnite în presa periodică și primele nume de scenografi care își desfășoară activitatea în teatrele moldovenești, printre care putem menționa activitatea pictorului-scenograf Th. Chiriakoff, A. Baillayre, B. Nesvedov ș. a.