Termenul „şcoală de compoziţie” a fost utilizat, în special, pentru a defini un grup de compozitori, a căror direcţie în creaţia muzicală întruneşte două condiţii: revendicarea de la un maestru-fondator şi respectarea continuităţii tradiţiilor stabilite de acesta, care de multe ori depăşesc modelul iniţial. În acest context, trebuie să accentuăm contribuţia adusă de profesorul Sigismund Toduţă la construirea şcolii de compoziţie în cadrul Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, una dintre cele mai active instituţii de învăţământ superior muzical din Transilvania din a doua jumătate a secolului XX. Figură dominantă prin autoritatea conferită de erudiţie şi de spiritul său enciclopedic, Sigismund Toduţă a format generaţii întregi de compozitori al căror drum creator a marcat, de asemenea, orientări în muzica românească contemporană. Maestrul Cornel Ţăranu a preluat conducerea acestei şcoli de compoziţie după retragerea lui S. Toduţă din activitate, în ultimele două decenii ale secolului XX şi primul deceniu al noului mileniu. Actualmente, compozitorul Adrian Pop este coordonatorul principal al destinelor viitorilor creatori de muzică, Adrian Borza, Şerban Marcu şi Cristian Bence Muk preluând responsabilitatea consolidării unui viitor strălucit compoziţiei muzicale în acest prestigios sălaş de învăţământ transilvan, Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Lucrarea îşi propune să evidenţieze rolul şi locul simfoniei în creaţia acestor compozitori, ca rod al maturităţii creatoare, al meşteşugului în arta scriiturii orchestrale. În acelaşi timp, lucrarea va încerca să creioneze o imagine globală a evoluţiei acestui gen prin prisma etapelor stilistice, a limbajului fiecărui compozitor şi a adaptării la orientările şi direcţiile muzicii contemporane în ultimele şapte decenii.

The term „school of composition” has been used mainly to define a group of composers whose directions in music creation meet two conditions: claiming from a founding- master and respecting the continuity of the traditions established by him, often going beyond the original model. In this sense, we should emphasize the contribution made by Professor Sigismund Todita to the establishment of the composition school within the “Gh. Dima” Academy of Music in Cluj-Napoca, one of the most active musical higher education institutions from Transylvania in the second half of the 20th century. A dominant figure by the authority conferred by erudition and his encyclopedic spirit, S. Toduţă formed entire generations of composers whose creative path also marked original orientations in contemporary Romanian music. Maestro Cornel Ţăranu took over the management of this composition school after the retirement of S. Toduţă, in the last two decades of the 20th century and the first decade of the new millennium. Currently, the composer Adrian Pop is the main coordinator of the destinies of the future music creators, Adrian Borza, Şerban Marcu and Cristian Bence Muk taking over the responsibility of consolidating a bright future for music composition in this prestigious Transylvanian school, The „Gh. Dima” Academy of Music from Cluj-Napoca The paper aims to highlight the role and the place of symphony in the creation of these composers, as the fruit of creative maturity, of the craft in the art of orchestral writing. At the same time, it will try to draw a global picture of the evolution of this genre in terms of stylistic stages, of the language of each composer and the adaptation to the orientations and the directions of contemporary music in the last seven decades.