Cuvântul „autentic” este folosit foarte frecvent în contextul tuturor artelor, „autenticitatea” fiind una dintre condiţiile obligatorii pentru aprecierea valorii şi calităţii unui produs artistic. Însă sensul acestui termen şi câmpul său semantic variază în funcţie de momentul istoric şi de domeniul artistic în care este aplicat. În contextul artei muzicale acest concept este asociat cu interpretarea muzicii antice, în special, a muzicii baroce (deşi, evident, poate fi aplicabilă oricărei alte muzici). În acest articol vom aborda aşa-numita interpretare „autentică” — direcţie în interpretarea muzicală care promovează o viziune bazată pe tradiţiile perioadei în care muzica a fost compusă şi accentuată prin folosirea instrumentelor istorice.

The word „authentic” is used very frequently in the context of all arts, „authenticity”being one of the obligatory conditions for assessing the value and quality of an artistic product. But the meaning of this term and its semantic field varied depending on the historical moment and the artistic field. In the context of musical art, this concept is associated with the interpretation of ancient music, especially baroque music (although obviously, it can be applied to any other music). In this article, we will address the so-called „authentic” interpretation- the direction in musical interpretation that promotes a vision based on the traditions of the period in which the music was composed and accentuated by the use of historical instruments.