Cel mai de seamă om politic buzoian de la cumpăna veacurilor XIX–XX a fost Alexandru Marghiloman. La Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 21 iulie 1914, convocat de către bătrânul rege Carol I pentru a decide soarta țării, în acele momente de cumpănă de la începutul războiului, Marghiloman propune soluția ,,expectativei armate”, adică a unei neutralități ce părea binevoitoare Puterilor Centrale. Momentul de vârf al carierei sale politice îl atinge Alexandru Marghiloman în perioada 5 martie – 24 octombrie 1918, când, pe de o parte, gestionează cu mult patriotism unirea Basarabiei cu Țara Mamă, pe 27 martie/9 aprilie, iar pe de altă parte, își asumă jertfa salvării statului și a dinastiei prin semnarea unei ,,păci punice” cu Tripla Alianță, pe 24 aprilie/7 mai. Tratativele Păcii de la București au vizat nu numai raptul teritorial al Dobrogei, dorit de bulgari, și cel privind crestele montane, dorit de austro-ungari, ci îndeosebi menținerea administrației militare în vederea exploatării până la epuizare a teritoriului de sub ocupația Puterilor Centrale. Deși acuzat de colaboraționism cu ocupantul german de către opozanții săi politici, dornici să acapareze gloria făuririi României Mari, justificarea lui Marghiloman e magistrală: ,,România mare nu s-a făcut nici după concepțiile d-voastră politice, nici după planurile noastre să știți că România a ieșit din instinctul tuturor românilor, nu din calculele făurite de alții!”

Alexandru Marghiloman was the most important political man from Buzău at the turn of the 19th and 20th centuries. At the Crown Council of Sinaia, on 21 July 1914, when he was convened by the old King Carol I to decide the fate of the country in those critical moments at the the beginning of the war, Marghiloman proposed the solution of “armed expectation”, i.e. a neutrality that seemed to be favorable to the Central Powers. Alexandru Marghiloman reached the peak of his political career between 5 March and 24 October 1918, when on the one hand he managed with great patriotism the union of Basarabia with Romania, on 27 March/9 April, and on the other hand he assumed the sacrifice of saving the state and the dynasty by signing a “Punic peace” with the Triple Alliance, on 24 April/7 May. The Bucharest peace negotiations concerned not only the territorial seizure of Dobrogea, desired by the Bulgarians, and the mountain ridges, desired by the Austro-Hungarians, but espescially the maintenance of the military administration in order to exploit until exhaustion the territory under the occupation of the Central Powers. Although accused of collaborationism with the German occupier by his political opponents, many eager to capture the glory of the creation of Greater Romania, Marghiloman’s justification is masterly: „Greater Romania was made neither according to your political conceptions, nor according to our plans, Romania came out of the instinct of all Romanians, not from the calculations made by others!”