Having been defined more or less explicitly, the concept language-culture encapsulates the cultural dimension that the foreign language acquisition implies. In recent years, the greatest part of studies on didactics is related to the students' identity development and its manifestation. Our research focuses on how the language-culture nexus manifested in migrant children that are schooled in France influence their identity and normal identification development, meant or not to be part of a successive bilingualism. The language-culture concept defines the identity of any person. Being considered by children and, especially, by the migrant ones as their mother tongue or the language of the family environment it is felt as part of their ‘own being’ and contributes to their normal integration (bilingual and bicultural) in the French society, their country of adoption. To recognize it as a support of their cultural identity, their origins or at the didactic level means to allow the manifestation of their specific identity and of some personal identification landmarks against a cultural value system different from the French one but, nevertheless, equally important.

Definit într-o manieră mai mult sau mai puţin explicită, conceptul de limbă-cultură îţi doreşte să surprindă implicaţiile culturale pe care le presupune limba maternă în procesul de învăţare a limbilor străine. În ultimii ani, în majoritatea studiilor de didactică, limba cultură este pusă în legătură cu construcţia şi afişarea identitară a elevilor. Ne propunem să studiem în ce fel limba-cultură a copiilor de migranţi şcolarizaţi în Franţa, recunoscută sau nu la nivelul procesului didactic din această ţară, influenţează o construcţie identitară şi identificatoare normală a acestora, concepută sau nu ca făcând parte dintr-un bilingvism succesif. Limba-cultură defineşte identitatea oricărui individ, indiferent de vârstă. Concepută mai cu seamă ca limbă maternă sau a mediului familial de către copii în general şi de cei de migranţi în mod special, ea face parte din „fiinţa lor”, contribuind la o integrare normală a acestora (bilingvistică şi biculturală) în societatea franceză de adopţie. Recunoaşterea ei ca atare, în calitate de suport al individualităţii lor culturale, a originilor lor, la nivelul procesului didactic înseamnă a le da posibilitatea unei afişări identitare specifice şi a unor repere de identificare personală faţă de un sistem de valori culturale diferit de cel francez, dar nu mai puţin important.