Cercetarea dată are ca scop trecerea în revistă a importanţei paradigmei ontologice şi epistemologice de opoziţie în progresul de cunoaştere premergător în general şi pentru ştiinţele limbii în particular. Raţionalitatea şi cunoaşterea actuală, propulsată şi de schimbările cultural-civilizaţionale postmoderne invalidează paradigma dualităţii opozitive precum şi orice reducţionism monist sau separator şi scoate în valoare un dinamism tridimensional Real- Raţional-Relaţional profilînd raţionalităţi şi paradigme interdisciplinare şi interconexioniste. Astfel, lingvistica încearcă să depăşească opoziţiile interne cît şi cele externe orientîndu-se spre o paradigmă a complexităţii interconexioniste a naturii umane. În acest sens sunt prezentate două modele mai puţin cunoscute, cel al hexadei situaţionale semio-logice (P.Ioan ) şi modelul filosofic al antagonismului dinamic energetist a lui Ştefan Lupaşcu, care conţinea în germene şi chiar a anticipat paradigmele complexităţii şi cele interacţioniste.