Pe parcursul lunilor de vară ale anului 2021 au fost reluate cercetările arheologice în așezarea de tip Poienești-Lucașeuca (P-L) de la Ivancea-Sub Pădure (r-nul Orhei). Obiectivele campaniei de săpături au fost determinate de rezultatele prospecțiunilor magnetometrice întreprinse în luna mai a aceluiași an. Realizate de către compania Eastern Atlas GmbH & Co. KG în cadrul proiectului finanțat de Deutsche Forschungsgemeinschaft, prospecțiunile au extins spațiul cercetat până la 12 ha, schimbând radical imaginea inițială asupra potențialului arheologic din microzonă. Practic, întreaga suprafață prospectată păstrează urme cu caracter antropic, sugerând existența mai multor orizonturi cultural-cronologice. În afară de orizontul culturii P-L din a două epocă a fierului, vestigiile unei așezări medievale timpurii (sec. IX-XI) au fost clar atestate în baza materialelor arheologice de suprafață. Cercetările planificate au avut drept scop delimitarea convențională a hotarelor dintre vestigiile medievale timpurii și cele de tip P-L. Pentru realizarea acestui scop, în partea de est a sitului au fost executate 7 secțiuni de dimensiuni diferite (Fig. 1. 1, 2). Majoritatea secțiunilor (S 14/K, S 15/J, S 17/M, S 21/Q și S 22/R) au fost trasate în spațiile cu anomalii similare celei ce a delimitat cuptorul descoperit în anul 2020 (Fig. 1. 1, 2). Totodată, una dintre secțiuni (S 20/P) urma să verifice o anomalie, care, prin forma și intensitatea sa, sugera existența unui șanț (Fig. 1. 1, 2), iar alta (S 23/S) – a unei gropi (Fig. 1. 1, 2). În afară de o groapă atribuită culturii P-L (Fig. 4. 7, 8), toate structurile cercetate se raportează la evul mediu timpuriu. În secțiunea S 14/K (Fig. 2. 1) au fost descoperite trei structuri de proporții: o amenajare adâncită în sol de formă rectangulară (Fig. 2. 2) și o groapă (Fig. 2. 2, 5, 6), ambele suprapunând un cuptor menajer, care s-a păstrat foarte bine la nivelul podinii (Fig. 2. 6-8). Acesta avea la bază un strat de pietriș, iar dinspre partea sud-estică s-a conservat o mică parte a peretelui cu trecerea spre boltă (Fig. 2. 3, 4, 6-8). În baza vestigiilor arheologice, toate structurile din S 14/K se datează în perioada medievală (sec. IX-XI). În secțiunea 15/J (Fig. 1. 1, 2) a fost descoperit un cuptor de redus minereul de fier, prevăzut cu groapă de acces. Acesta s-a păstrat relativ bine, cu excepția părții lui superioare, care a fost afectată de lucrările agricole (Fig. 3. 1, 2). În baza materialelor arheologice, dar și în baza analizelor C14, instalația de foc se datează în perioada medievală (secolele IX-XI). În secțiunea S 17/M (Fig. 1. 1, 2) a fost descoperit un al doilea cuptor de redus minereul de fier cu groapă de acces, asemănător primului. Acesta s-a păstrat mai bine, deși în procesul de prelucrare a pământului, plugul a afectat partea lui vestică (Fig. 3. 3, 4). Vestigiile arheologice descoperite, dar și a analizele C14, pledează pentru atribuirea cuptorului respectiv orizontului de locuire din evul mediu timpuri (sec. IX-XI). Al treilea cuptor a fost descoperit în S 21/Q (Fig. 1. 1, 2) și era de același tip. Ca și în cazul cuptorului din secțiunea 15/J, acesta s-a păstrat relativ bine, cu excepția părții lui superioare, care a fost afectată de lucrările agricole (Fig. 3. 5,6). În baza vestigiilor arheologice, dar și a analizelor C14, cuptorul se datează în perioada medievală (sec. IX-XI). Alte două cuptoare asemănătoare au fost descoperite în S 22/R (Fig. 1. 1, 2). Acestea erau amplasate într-o linie, la distanța de cca 0,45 m unul de altul, având gurile orientate pe aceeași direcție (Fig. 3. 7, 8). Vestigiile descoperite în structurile menționate datează în exclusivitate din perioada culturii P-L, deși analiza C14 a indicat apartenența acestora tot la evul mediu timpuriu. În secțiunea 20/P (Fig. 1. 1, 2) a fost studiat șanțul bine delimitat de prospecțiunile magnetometrice (Fig. 4. 1, 2), vestigiile din umplutura căruia se raportează la perioada medievală. Cercetările din S 19/O (Fig. 1. 1, 2), amplasată în imediata apropiere a șanțului, au scos la lumină o structură adâncită în sol de formă rectangulară, dotată cu un cuptor-pietrar (Fig. 4. 3-6). În umplutura complexului au fost descoperite numeroase vestigii arheologice, atribuite perioadei medievale timpurii (sec. IX-XI), dintre care se remarcă un număr impresionant de duze din ceramică de la foale. Structura respectivă a fost suprapusă de o groapă în care s-a atestat o aglomerare de zgură de fier. Făcând bilanțul cercetărilor din anul 2021, constatăm că terasa inferioară a spațiului în care se localizează situl de la Ivancea-Sub Pădure nu a fost inclus în limita așezării de tip P-L, care rămâne a fi poziționată în zonele superioare, având limita de sud la cca 40-45 m pe direcție nord-vestică de șanțul studiat. Fig. 1. Ivancea-Sub Pădure 2021. 1. Fragment din imaginea prospecțiunilor magnetometrice realizate în anul 2021 cu amplasarea secțiunilor: J – 15; K – 14; M – 17; O – 19; P – 20; Q – 21) R – 22; S – 23 (1). Imaginea prospecțiunilor magnetometrice, detaliu (2). Fig. 2. Ivancea-Sub Pădure 2021. Secţiunea 14/K. Vedere asupra structurilor identificate în limitele secțiunii la diverse faze de cercetare: la nivelul structurii adâncite în sol și a gropii (1-2); a gropii la nivelul descoperirii (4) și după cercetare (5); a cuptorului la diferite faze ale cercetării (3, 4, 7, 8) Fig. 3. Ivancea-Sub Pădure 2021. Cuptoarele medievale descoperite în campania anului 2021. Cuptorul din S 15/J (1, 2); cuptorul din S 17/M (3, 4); cuptorul din S 21/Q (5, 6); cuptoarele din S 22/R (7, 8). Fig. 4. Ivancea-Sub Pădure 2021. Șanțul medieval din S 20/R (1, 2); amenajarea medievală adâncită în sol din S 19/O la nivelul superior al descoperirii (3, 4); amenajarea medievală adâncită în sol din S 19/O la nivelul inferior al descoperirii (5, 6); groapa atribuită culturii P-L din S 23/S (7, 8).