Tragicul constă în persistarea forţelor ce depăşesc fiinţele umane şi construiesc destinele protagoniştilor fără consimţămîntul lor şi fără ca aceştia să poată evada. Acest concept dăinuie cu insistenţă în opera lui Hugo, el fiind motivul ce predomină istoria politicii franceze din toate timpurile. Autorul a înfăptuit un amplu lucru de anchetă pentru ca, cuvintele revoluţionarilor, faptele şi învăţămintele date de revoluţie să fie fidele istoriei. Cadrul istoric, conferit de Hugo povestirilor sale nu este un simplu decor pentru romane de aventuri, ci autorul îl ridică la înălţimea istoriei, atribuie un caracter istoric acţiunilor eroilor fictivi. Aceştia fiind, altfel, reprezentanţii forţelor ce s-au confruntat în trecut.