Does the music work remain the sole property of the composer? What could have sensitized the performer to the point that he improvises his own short introduction before starting the piece, and changes the authentic nuances in some bars? Is the defi nition of „impromptu” giving freedom to refl ect the true feeling inspiration of the performance moment? The article includes an introduction on F. Schubert, famous Austrian composer and pianist, the study of the impromptu genre defi nition and historical context. The authors have chosen interpretative versions on F. Schubert’s Impromptu no. 3, op.90 off ered by V. Horowitz, S.Richter, D.Lipatti, M.J. Pires, D. Fray, K. Buniatishvili. Besides a short description of their pianistic abilities, the authors tried to reveal the individual approach of each performer. It is important to mention an unusual treatment of this genre by D. Lipatti who added his own two bars improvised on Schubert’s text.

Opera muzicală rămâne proprietatea exclusivă a compozitorului? Ce l-ar fi putut sensibiliza pe interpret până la punctul în care îşi improvizează propria scurtă introducere înainte de a începe piesa şi schimbă nuanţele autentice în unele măsuri? Defi niţia „impromptu” oferă libertate pentru a refl ecta adevărata inspiraţie sentimentală a momentului de interpretare? Articolul include o introducere despre F. Schubert, faimosul compozitor şi pianist austriac, studiul defi niţiei şi contextului istoric al genului „impromptu”, studierea şi descrierea acestuia în manuale şi dicţionare. Autorii au ales versiuni interpretative ale Impromptu nr. 3, op. 90 de F. Schubert, oferite de V. Horowitz, S. Richter, D. Lipatti, M.J. Pires, D. Fray, K. Buniatishvili. Pe lângă o scurtă descriere a abilităţilor lor pianistice, autorii au încercat să dezvăluie abordarea individuală a fi ecărui interpret. Este important să menţionăm o tratare neobişnuită a genului de Dinu Lipatti, care a adăugat la textul lui Schubert două măsuri proprii improvizate.