În contextul reformei MAI, pregătirea psihologică a angajaţilor este un suport substanţial în combaterea criminalităţii prin aceea că se axează pe cerinţele europene de pregătire a cadrelor poliţieneşti. Succesul în combaterea criminalităţii este direct determinat de sporirea profesionalismului şi formarea rezistenţei psihologice la diverse situaţii de criză, minimalizând impactul asupra organismului. Este necesar de precizat că activitatea de combatere a criminalităţii nu este absolvită de încordări psihice şi emoţionale. Reacţiile la acestea ale unora sunt însoţite de mobilizarea resurselor umane, al altora pot genera fenomene de dezadaptare, stres, frică, nesiguranţă, iar ca urmare, impact asupra capacităţii de muncă. Cea mai mică confuzie şi manifestare a stărilor psihologice negative pot duce la grave consecinţe atât pentru angajaţi, cât şi pentru societate. Originalitatea pregătirii psihologice constă în formarea din punct de vedere psihoprofesional a tuturor categoriilor de specialişti, care au influenţă asupra destinului oamenilor aflaţi sub incidenţa legii. Prin pregătirea psihologică în general, se urmăreşte scopul de a dezvolta şi cultiva valorile general umane personale şi sociale. Exersarea psihologică a diverselor aspecte profesionale şi de personalitate, permanent, de către angajaţi favorizează amplificarea abilităţilor de lucru. Prin dezvoltarea capacităţilor de autoreglare şi autocontrol al psihocomportamentului în condiţii speciale de laborator, se menţine o stare psihologică benefică. Un obiectiv prioritar al pregătirii psihologice a angajaţilor este amplificarea proceselor de adaptare la diverse situaţii, ceea ce asigură o bună funcţionare a organismului în activitatea de serviciu şi viaţa socială. Pregătirea psihologică înaintează şi o serie de cerinţe, cum ar fi: 1) dezvoltarea controlului psihoemoţional; 2) controlul stresului; 3) formarea deprinderilor, competenţelor psihoprofesionale; 4) familiarizarea cu metode şi tehnici de relaxare psihologică; 5) dezvoltarea abilităţilor de comunicare; 6) întărirea motivaţiei, voinţei. Pregătirea psihologică a angajaţilor MAI include trei componente, care neapărat se completează una pe alta, iar succesul ei este determinat de îmbinarea lor. Important este să se facă o tangenţă între psihoinvestigaţie, instruire (informarea intelectuală), psihodezvoltare cu aspectele juridice. De menţionat că pregătirea psihologică se realizează în complexitate, utilizând tehnicile psihologice, strategiile de drept şi metodologia didactico-educativă contemporană Dezvoltarea autoreflexiei Informarea intelectuală Psihodiagnosticare autocunoaştere autodirijare controlul psihoemoţional luarea deciziilor adecvate rezistenţă psihologică controlul şi evitarea stresului formarea competenţelor dezvoltarea deprinderilor, abilităţilor profesionale informarea teoreticopractică cu cunoştinţe dezvoltarea atitudinilor investigarea stărilor psihologice cercetarea proceselor, activităţilor, însuşirilor psihice Metode şi tehnici psihoterapie autotraining artterapie exerciţii de relaxare aromaterapie terapie prin muzică terapie corporală consiliere psihologică psihocorecţie jocul pe roluri training stimularea cazurilor de infracţiune studiul de caz cursuri teoretice şi practice teste docimologice teste psihologice de determinare a: memoriei, temperamentului, atenţiei, gândirii, aptitudinilor, caracterului, nivelului de comunicare etc. O premisă în pregătirea psihologică este instruirea rezistenţei şi dezvoltarea fizică cu rol de asigurare a funcţionării sistemelor fiziologice ale organismului, îndeosebi celui nervos etc. Rezistenţa psihofizică, astfel, asigură controlul emoţiilor, formarea încrederii în sine, dozarea efortului motric, determină corectitudinea acţiunilor fizice, facilitează automatizarea acţiunilor. Fiecare angajat al MAI este o personalitate dotată cu anumite calităţi, trăsături, însuşiri de personalitate prin care se manifestă în practica de combatere a criminalităţii şi, desigur, viaţa socială. În cazul în care rezistenţa organismului îşi depăşeşte posibilităţile la influenţele externe se produce o dezorganizare a proceselor şi stărilor psihice. Ca rezultat, comportamentul produce erori şi nu poate răspunde adecvat situaţiei. Deosebindu-se radical de alte activităţi sociale printr-o multitudine de condiţii şi cazuri specifice, munca de combatere a criminalităţii conţine surse potenţiale de stres, frustrare, conflicte, fiind considerată una din activităţile cele mai mult influenţate de stres. În acest context, ar fi de accentuat că prioritar în realizarea cu succes a combaterii criminalităţii este anume arta de a depăşi starea de stres. Prin modelarea şi simularea situaţiilor asemănătoare cu cele din practica poliţienească se formează deprinderi de reacţionare adecvată şi păstrare a sănătăţii psihice, în general. Practicarea trainingului ca tehnică instructivă şi de gestionare a stresului avantajează persoana în luarea deciziilor adecvate în cazul contactului cu răufăcătorii. Datorită capacităţii de reactualizare a componentelor cognitive, afectiv-volitive, motivaţionale, angajatul economiseşte energia psihonervoasă, dar şi se informează, în acelaşi timp, cu cunoştinţe psihologice şi juridice de lucru în diverse situaţii. Aş remarca faptul că familiarizarea cu metode de depăşire a stresului în activitatea practică precum: autoinstruirea, autoconvingerea pozitivă, relaxarea spontană, relaxarea corporală, emoţională diminuează influenţa lui asupra psihicului şi astfel angajatul este pregătit să se confrunte cu situaţia stresantă. Dezvoltarea deprinderilor psihologice de autocunoaştere şi autoreglare a stărilor condiţionează stabilitatea comportamentului profesional. Metodele şi exerciţiile de relaxare (exemplu: antrenamentul autogen) implementate în condiţii speciale (sala de reabilitare psihologică) întăresc încrederea în sine, fortifică Eul şi sporesc rezistenţa psihologică, posibilităţile funcţionale ale organismului. Un rol considerabil îl are practicarea tehnicilor în procesul de adaptare profesională a tinerilor angajaţi. Restabilirea capacităţii de muncă, creşterea rezistenţei organismului la influenţa factorilor stresanţi, schimbări percepute de angajaţi după aplicarea atât individuală, cât şi în grup a psihocorecţiei şi psihoprofilaxiei. Pregătirea psihologică, având un pronunţat caracter instructiv pragmatic, investigativ-informativ şi formativ, îşi propune studierea nuanţată şi aprofundată a fiinţei umane implicate atât în descoperirea infracţiunilor, cât şi în săvârşirea lor. Importanţa enormă a accentuării aspectelor psihologice ale participanţilor la infracţiune este demonstrată de faptul că înnaite de a fi existat raporturi de drept, în societate s-au format relaţii interumane bazate pe atitudini, emoţii, sentimente şi desigur motivaţie. Crearea unor situaţii artificiale cum ar fi infracţiuni, conflicte, tulburări în masă, care generează diverse stări psihologice şi interpretarea lor (joc, simulare) de către angajaţi validează rezistenţa psihică şi, totodată, se însuşesc mecanisme practice de lucru cu diverse persoane. Prin simulare se elimină bariera de confruntare cu necunoscutul. Cercetarea cazurilor de violenţă în familie şi violenţă juvenilă, apoi interpretarea lor în diverse jocuri de rol ajută la familiarizarea angajaţilor cu formele de asistenţă psihologică şi de comunicare cu agresorii şi victimele acestora. Modelarea cazurilor infracţionale are menirea să eficientizeze instruirea psihologicoprofesională de contact. Cultivarea relaţiilor binevoitoare între un angajat MAI şi subiectul infracţiunii este premisa respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei. Întâietatea în contactul cu diverse persoane constă în cunoaşterea lor prin tactici psihologice, iar oferirea de recomandări psihojuridice de lucru angajaţilor MAI ajută la aceasta. Prin implicarea procedurii penale, tacticii criminalistice, măsurilor investigativ-operative şi a psihologului are loc o instruire complexă. În acest mod, se reuşeşte realizarea unei analize eficiente a eventualelor efecte ale acţiunilor şi stabilirea erorilor de tactică, iar buna pregătire psihologică asigură manifestarea adecvată. Simularea diverselor infracţiuni şi înscenarea pe viu de către câţiva audienţi, prin supravegherea riguroasă de către psiholog şi profesor din domeniul dreptului, atrage atenţia asupra înţelegerii omului cu motivaţia sa, inegalitatea trăsăturilor, profilului psihologic şi posibilele tulburări. „Actorii”, prin relatările lor „spectatori”-audienţi despre percepţii, emoţii, comportament, oferă informaţii de cunoaştere a actului infracţional, potenţialului afectiv-emoţonal al participanţilor la drama judiciară. Însuşind solide cunoştinţe psihojuridice, vor şti când şi cum să stabilească contacte cu diverse persoane. O contribuţie sporită o are exersarea diverselor cazuri infracţionale în formarea deprinderilor profesionale de evidenţiere a aspectelor psihologice ale personalităţii infractorului, victimei, martorului. Exersarea are loc prin jocul pe roluri. Jocul pe roluri, ca urmare, îmbunătăţeşte studierea procesului de audiere (4). Interpretarea procesului de audiere prin participarea „actorilor” la o „piesă infracţională” de către angajaţi reprezintă o modalitate practică de analiză a psihocomportamentului audiatului şi a tacticii de lucru a presupusului ofiţer de urmărire penală. Pe calea cercetării aspectelor procesului de audiere se propun recomandări psihopractice de stabilire a contactului psihologic, de comunicare verbală şi nonverbală corectă, adresare a întrebărilor. Formarea competenţelor şi abilităţilor în materia de combatere a criminalităţii prin instruirea psihologică (informarea intelectuală) presupune un antrenament continuu. Exersarea cognitiv-mintală în procesul pregătirii psihologice conturează atitudinea angajatului faţă de sine şi pune la dispoziţie posibilitatea să-şi analizeze calităţile pozitive şi negative ale personalităţii în activitate. Nu în ultimul rând, angajatul se înarmează cu un volum de cunoştinţe psihojuridice. Finalitatea acestor exerciţii psihodidactice este dezvoltarea, pe de o parte, a profesionalismului, şi pe de altă parte, a principialităţii, sincerităţii, onestităţii, corectitudinii, imparţialităţii etc. Totodată, prin implementarea diverselor metode psihologice se scot în evidenţă eventualele deformări profesionale întru examinarea şi evitarea lor de către angajaţi. O preocupare deosebită este investigarea problemei riscurilor profesionale la care sunt expuşi angajaţii şi reabilitarea lor psihologică. Din această perspectivă, prin simularea condiţiilor cruciale din activitatea profesională cu consecinţe psihofizice şi de existenţă cum ar fi: aplicarea, folosirea armei de foc şi a mijloacelor speciale, ameninţarea de către infractor, realizarea misiunilor speciale, menţinerea ordinii publice în caz de tulburări în masă se urmăreşte scopul de a estima riscurile profesionale şi a încuraja angajaţii să le depăşească cu minim de implicare psihonervoasă. Un rol deosebit în adoptarea mecanismelor psihologice de modelare a pregătirii este psihodiagnosticarea aspectelor psihologice ale personalităţii angajatului. Psihodiagnosticarea are drept scop cunoaşterea nivelului de dezvoltare şi funcţionare a proceselor psihice prin utilizarea de teste de personalitate care să asigure: – măsurarea proceselor psihice senzoriale şi cognitive: percepţii, reprezentări, memorie, gândire, inteligenţă, imaginaţie; – măsurarea proceselor dinamico-energetice: temperament, motivaţie, afectivitate; – măsurarea proceselor psihice reglatorii: limbaj, atenţie, voinţă. Astfel, evidenţiindu-se trăsăturile de caracter şi atitudinile, se arată interesat de a răspunde la întrebările: „cum se manifestă?”, „cum se comportă?”, „ce atitudine are faţă de sine şi ceilalţi?” subiectul educaţional (angajatul, viitorul poli ţist), într-o situaţie socială concretă. Rezultatul investigării aspectelor psihologice înarmează angajatul, mai întâi, cu o caracteristică proprie, apoi cu recomandări de dezvoltare a lor, de menţinere şi de psihocorecţie. Autocunoaşterea prin psihodiagnosticare ajută la dezvoltarea propriului potenţial, la identificarea barierelor şi abilităţilor de realizare. Beneficiind de structura psihologică individuală şi confidenţială, persoana obţine o stare de congruenţă între sine şi ceilalţi, identifică ceea ce este cu adevărat important pentru sine şi pentru ceilalţi. Cunoaşterea psihologică ajută la descoperirea unicităţii ca individ şi la constatarea mijloacelor de a face faţă cu succes situaţiilor zilnice cu care se confruntă un angajat, la aflarea mai multor aspecte ale sale. Se clarifică valorile, comportamentele, reacţiile în anumite situaţii şi se învăţă cum trebuie folosit eficient resursele psihologice de care dispune, astfel încât să contacteze eficient şi să facă faţă diverselor situaţii dificile. Cel mai important aspect al pregătirii psihologice prin utilizarea probelor psihologice îl reprezintă estimarea şi activarea potenţialului interior, asigurâd astfel succesul. Fiecare persoană ajunge uneori faţă în faţă cu sine şi-şi pune nişte întrebări simple, dar la care găsesc cu greu răspuns: Ce reprezint eu ca personalitate? Cine sunt eu? Desigur, fiecare doreşte să-şi cunoască însuşirile de personalitate definitorii, aptitudinile pe lângă cele profesionale, nivelul încrederii în sine, al creativităţii, al capacităţii de autocontrol, al abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală, al posibilităţilor de gestionare a emoţiilor etc. Răspunsuri la aceste întrebări pot fi obţinute prin psihoinvestigare şi consiliere. În concluzie, pregătirea psihologică asigură dezvoltarea şi formarea calităţilor de personalitate în conformitate cu activitatea de combatere a criminalităţii şi în acelaşi timp menţine sănătatea psihică şi fizică a angajaţilor MAI. Prin pregătirea psihologică are loc formarea unei atitudini adecvate faţă de cetăţeni şi faţă de sine.