Terenurile arabile cuprind suprafeţele pe care se execută arătură, cultivate cu cereale, culturi tehnice, legume şi unele culturi furajere [10]. Ele reprezintă, deja de peste 100 de ani, principala formă de utilizare a terenurilor în acest ţinut, deţinând şi în prezent peste jumătate din suprafaţa republicii. Teritoriul republicii este înzestrat cu un potenţial agro-productiv foarte ridicat, care a influenţat ponderea mare a terenurilor arabile. Existenţa acestor terenuri pe teritoriul actual al republicii se înregistrează încă din timpurile străvechi, cele mai vechi dovezi (boabe carbonizate de grâu, mei şi ovăz) datează din perioada Neoliticului Timpuriu (5500-3500 ani î.e.n.) [11].