Activitatea profesională de încadrare corectă și eficientă a dispozițiilor normelor juridice din Partea Specială a Codului penal, în coraport cu fapta antisocială săvârșită în realitatea obiectivă, presupune cunoașterea ireproșabilă și fără defect a acestor prevederi legislative. Falsificarea probelor și falsul în acte publice, la prima vedere, par a fi două norme penale cu esența structurii juridice asemănătoare, însă, în procesul de realizare a unor studii aprofundate la acest segment de cercetare, s-a obținut un rezultat cu totul diferențiat. Astfel, în vederea excluderii calificării eronate a faptelor antisociale dislocate la art.310 și art.332 din Codul penal, autorul a realizat prezentul studiu teoretic și cazuistic privind delimitarea infracțiunii falsificarea probelor de falsul în acte publice.

The professional activity of correctly and efficiently framing the provisions of the legal norms in the Special Part of the Criminal Code, in correlation with an antisocial deed committed in objective reality, presupposes an impeccable and flawless knowledge of these legislative provisions. The falsification of evidence and forgery of public documents, at first sight, seem to be two criminal norms with the essence of a similar legal structure, but in the process of conducting in-depth studies in this segment of research, a completely different result was obtained. Thus, in order to exclude the erroneous qualification of the antisocial facts dislocated in Articles 310 and 332 of the Criminal Code, the author has carried out the present theoretical and case study on the delimitation of the crime of falsification of evidence from forgery of public documents.