Rezultatele prezentate se referă la cercetările științifice în domeniul ameliorării plantelor. Actualitatea lucrării. În conformitate cu cerințele UPOV (Uniunea Internațională pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante), nici un program de ameliorare pentru orice cultură agricolă nu poate fi realizat fără utilizarea markerilor morfologici .Însă, caracterele morfologice reflectă interacțiunea dintre genotip–mediu și, cu regret, nu ne permit să determinăm variabilitatea unei gene structurale (sau a unui complex de gene), care controlează caracteristicile valoroase din punct de vedere economic. Scopul cercetării: realizarea unui studiu comparativ al eficienței folosirii markerilor în ameliorarea și genetica porumbului la diferite niveluri ale organizării biologice. Obiectivele cercetărilor: a studia specificul identificării liniilor de porumb cu genele structurii endospermului după markerii morfologici; efectuarea marcării compoziției chimice a boabelor mutanților studiați și analogiilor normali; studiul gradului de eficiență a utilizării markerilor proteici pentru identificarea manifestării acțiunii genelor structurii endospermului la bobul de porumb. Locul efectuării cercetărilor: Departamentul de Agronomie şi Mediu al UASM în colaborare cu Institutul de Fitotehnie „Porumbeni” și Laboratorul Central Fitosanitar Instituţie Publică, precum și în câmpurile experimentale ale SRL MTI (Maize Technologies International - satul Coșernița, raionul Criuleni). Materiale și metodele de cercetare. Au fost utilizate 11 linii de porumb cu următoarele gene ale structurii endospermului: opaque 2 (o2), sugary2 (su2), waxy1 (wx1), - și analogii lor normali (total - 26 genotipuri). În cercetările prezentate au fost utilizate următoarele metode: 1) tehnici de experiență în câmp; 2) spectroscopia în infraroşu (IR) pentru aprecierea rapidă a compoziției chimice a boabelor de porumb; 3) metoda electroforezei (EF) fracției de prolamină (zeină); 4) metode de computerizare (programele BIOSTAT și FOREZ). Rezultatele obținute. S-a constatat că parametrii morfobiometrici, cum ar fi „înălțimea plantelor”, „inserția ştiuletelui”, „lungimea paniculului” și „numărul de ramuri pe panicul” pot fi utilizaţi doar ca markeri ai genotipului corespunzător, și nu ca markeri ai acțiunii genelor studiate. Printre elementele structurii recoltei s-a dovedit, că nu mai parametrul „masa de 1000 boabe” este un marker morfologic unic, care evidențiază acțiunea genei o2. Studiul componentelo biochimice a bobului la 9 linii cu gena o2 și analogii lor normali au confirmat eficacitatea folosirii în calitate de marker biochimic al genei o2 - parametrul „conținutul de lizină în proteină”. Studiul urmăririi subunităților peptidice ale zeinei (SPZ) din boabele de porumb prin metoda EF a permis analizarea comparativă a caracteristicilor cantitative ale markerilor proteici care determină efectul genelor o2, su2 şi wx. Сoncluzii şi recomandări: S-a stabilit că SPZ, folosite ca markeri proteici, sunt cei mai sensibili din tot spectrul de markeri studiați pentru că dezvăluie atât efectele eliminatoare, cât și efectele de îmbogățirea profilurilor proteice sub influența genelor structurii endospermului. Astfel, pentru amplificarea eficienței selecției la calitatea culturii Zea mays L., paralel cu utilizarea markerilor morfologici (în conformitate cu cerințele UPOV), se recomandă folosirea markerilor proteici – SPZ – cu impactul la exactitatea metodologică și economizarea timpului experimental în decurs de apreciere și selectarea materialului inițial pentru procesul de ameliorare.