У статті досліджуються альтернативні підходи до вибору іноземного права, а саме – застосуванням норм прямої дії,renvoiтаdepecage. Ці підходи хоч і не є широковживаними та піддаються критиці, але все ж викликають чималий інтерес як серед науковців, так і серед практикуючих юристів та суддів. Звертається увага на практичні складнощі застосування цих підходів, а також досліджується їхнє законодавче закріплення у різних країнах. Також автор звертає окрему увагу на міжнародні конвенції, які використовують зазначені підходи, або ж досліджує причини, чому той чи інший підхід не передбачений у міжнародних конвенціях

The article studies alternative approaches to the choice of applicable foreign law, namely – rules of immediate application, renvoianddepecage. Though these approaches are not widely used and are subject to criticism, still they draw attention of scientists, legal practitioners and judges. The author pays attention to the practical difficulties of these approaches and study their legalization in different countries. In addition, the author pays attention to international conventions which use these approaches, as well as finds out the grounds why international conventions refuse to apply the above approaches.

Articolul studiază abordări alternative la alegerea legislației externe aplicabile, și anume - reguli de aplicarei mediată, renvoi și respectare. Deși aceste abordări nu sunt utilizate pe scară largă și sunt supuse criticii, totuși atrag atenția oamenilor de știință, practicienilor juridici și judecătorilor. Autorul acordă atenție dificultăților practice ale acestora bordări și studiază legalizarea acestora în diferite țări. În plus, autorul acordă atenție convențiilor internaționale care utilizează acestea bordări, precum și descoperă motivele pentru care convențiile internaționale refuză să aplice abordările de mai sus.