Rezultatele prezentate se referă la argumentarea unui management al competitivităţii produselor agroalimentare. Scopul cercetărilor constă în elucidarea rolului competitivităţii produselor agroalimentare şi a factorilor ce determină competitivitatea lor. Pentru realizarea scopului propus au fost formulate următoarele sarcini: Ø Analiza bazei teoretice ce ţine de managementul competitivităţii; Ø Determinarea principalelor metode de cercetare a competitivităţii producţiei agroalimentare. Cercetările au fost realizate în baza datelor BNS şi a diferitor surse de specialitate. Evaluarea competitivităţii agroalimentare este realizată prin intermediul unor diverse metode: metoda indexului (care ne arată raportul dintre indexul integral al calităţii şi indexul integral economic), metoda punctajului etc. În aceeaşi ordine de idei, evaluarea competitivităţii producţiei agroalimentare poate fi îndeplinită şi sub aspectul tendinţei de maximizare a calităţii şi de minimizare a preţului. Aici se enunţă crearea sistemului de indicatori factoriali (cantitativi) şi rezultativi (calitativi). Aceasta permite, ca prin raportul acestor două grupe de indicatori să obţinem, de fapt, competitivitatea producţiei agroalimentare. O atare modalitate implică comparabilitatea unor studii externe, dar şi a cercetărilor naţionale din domeniu. Astfel, D. Sparling şi S. Thomspon explică competitivitatea sectorului agroalimentar ca fiind un indicator influenţat atît de costurile producţiei agroalimentare, eficienţa utilizării resurselor, cît şi de factorii de piaţă, instrumentele macroeconomice asupra sectorului agroalimentar. În acelaşi timp, în literatura franceză, Jacques Gallezot şi Emmanuelle ChevassusLozza prezintă competitivitatea agroalimentară bazată pe conceptele preţ-non-preţ, dar şi din perspectiva comerţului agroalimentar. Autorii enunţă propriile reflecţii cu privire la elementele constitutive ale competitivităţii produselor agroalimentare şi concluzionează că aceasta se manifestă, în special, în cadrul procesului de externalizare (exportul producţiei) şi prin diferenţierea produselor de concurenţă. La nivel european, atestăm studii din domeniu, care implică analiza structurală a grupelor de produse agroalimentare, în contextul impactului legislativ, al indicatorilor complecşi de competitivitate, dar şi din punct de vedere al comparărilor internaţionale. Totodată, studiile expuse mai sus prezintă modalităţi şi instrumente de gestionare a competitivităţii agroalimentare, fapt ce demonstrează imposibilitatea tratării acestor procese într-un mod unilateral şi incomplex. Rezultatele cercetărilor au permis formularea următoarelor concluzii şi recomandări: Ø ca sistem şi structură, managementul competitivităţii produselor agroalimentare combină acele componente asupra cărora, acţionînd, obţinem rezultate de competitivitate (este vorba de calitate, cost, preţ, poziţionare pe piaţa internă şi cea externă). Ø Totodată, ca tratare strategică, acest management implică procesualitatea consecutivităţii de eficienţă, de gestionare inovativă, de creare şi întărire a potenţialului competitiv, cît şi a strategiei de diferenţiere de competitorii din domeniu.