Introducere. Studii clinico-genealogice a pacienţilor cu cancer pulmonar în ţările CSI nu au fost efectuate. Scopul. Emiterea ipotezei cu privirea succesiunii ereditare a cancerului pulmonar. Materiale şi metode. Materialul din acest studiu au fost datele clinice şi datele studiului genealogic al pacienţilor (probanzilor) cu cancer pulmonar, care au fost la examinaţi spitalicesc şi trataţi la Institutul Oncologic prof. N.N. Petrov. În cadrul analizei sunt incluse datele, privind 127 de probanzi cu cancer pulmonar, precum şi rudele acestora de sânge, care au antecedente de cancer pulmonar. Diagnosticul patologic s-a verificat în 100% din probanzi şi în rândul rudelor - de 52,3%. Rezultatele cercetării clinice şi genealogice complexe au fost înregistrate pe un card special conceput pentru pacienţi şi familiile lor. Din 127 de probanzi examinaţi la 70 a fost carcinom pavimentos, 33 - glandular, de la 24 - carcinom nediferenţiat. Având în vedere prezenţa de diferite tipuri de deplasări, care apar datorită metodei de colectare de informaţii, precum şi lipsa de date suficiente pentru a determina tipul de distribuire a trăsăturii analizate, rezultatele au fost analizate cu ajutorul criterului nonparametric  2. Prelucrarea computerizată a datelor realizată cu ajutorul programului CONTAB, pachetului statistic de programe NWA STATPACK, ver. 3.1., Nord-Vest analitică Inc., Portland, Oregon, metoda de domenii multiple cu corecţie de continuitate. Rezultate şi concluzii. La această etapă, ipoteza cea mai probabilă a succesiunii cancerului pulmonar, se pare a fi un mod autosomal recesiv pe fondal de gene modificatoare, limitat de genă. Aceste gene reduc semnificativ rezistenţa heterozigotilor masculi la boală. În acelaşi timp, prezenţa unor factori predispozanţi, provocatori ai patologiei (cum ar fi fumatul), care sunt, de asemenea, limitaţi de gen, pot creşte semnificativ incidenţa cancerului pulmonar în cadrul heterozigotilor masculi, dacă presupunem că o singură alelă de boală rezistenţă (A) este inadecvată să reziste la acţiunea acestor factori. Nu este exclusă, de asemenea, posibilitatea de a controla sensibilitatea dezvoltării patologiei prin cele două mecanisme simultan.