Probably the motto that supports this article reveals very clearly that to ensure human rights there must be some foundations that are based on some values that are so natural in themselves that no doctrine is needed to explain them. The basic imperative that arises is that once there is a human being, he/she must enjoy the same rights as another human being, even if both are separated by a fence, a field or a river. The division of the population that took place in 1992 on the territory of the Republic of Moldova has led to different developments in terms of respect for human rights. Being in the same area, in the same jurisdiction the population woke up with a different legacy that the country’s Constitution grants. Apparently, an act that was to be applied universally throughout the state remains inapplicable for 11% of its territory. The author identified at least 5 different stages that marked a distinct behaviour of the authorities, external factors as well as the general population that determined a certain turn in the field of respect or non-respect of human rights in the Transnistrian area of the Republic of Moldova. Even if the separation by years is not very accurate, the author tried to delimit each period by a series of significant events in the field of human rights, which set the tone for a new evolution or involution in the field of human rights. This division is important to know what were the errors of the authorities, the circumstances that existed and were not capitalized, or in general what was the understanding of the population about certain phenomen

Mottoul care susține acest articol relevă foarte clar că pentru a fi asigurate drepturile omului trebuie să existe niște fundamente constând în niște valori care în sine sunt atât de firești încât nu e necesară o doctrină în vederea explicării acestora. Imperativul de bază care apare este că, odată ce există o ființă umană, ea trebuie să beneficieze de aceleași drepturi ca și oricare altă ființă umană, chiar dacă ambele sunt separate de un gard, un teren sau un râu. Divizarea populației care s-a produs în anii 1992 pe teritoriul Republicii Moldova a determinat evoluții diferite în ceea ce privește respectarea drepturilor omului. Fiind în același areal, în aceeași jurisdicție, populația s-a trezit cu o moștenire diferită de cea pe care i-o acorda Constituția țării. Aparent, un act care trebuia să fie aplicat universal pe tot teritoriul statului rămâne inaplicabil pentru 11% din teritoriul acestuia. Autorul a identificat cel puțin 5 etape diferite care au marcat un comportament distinct al autorităților, factorilor externi precum și populației în general care a determinat o anumită turnură în domeniul respectării sau nerespectării drepturilor omului în zona transnistreană a Republicii Moldova. Chiar dacă separarea pe ani nu este una foarte exactă, autorul a încercat să delimiteze fiecare perioadă printr-o serie de evenimente marcante în domeniul drepturilor omului, care a dat tonul unei noi evoluții sau involuții în acest sen. Această delimitare este importantă pentru a cunoaște erorile autorităților, circumstanțele care au existat și care nu au fost valorificate sau, în general, care a fost înțelegerea populației despre anumite fenomene.