Cu o istorie zbuciumată de mii de ani, având parte de mai multe migrații masive, în dorința de a-și păstra identitatea națională, poporul armean a creat o artă unică, încărcată de simbolism. Astfel, simbolul eternității, crucea în opt colțuri, diferite elemente fitomorfe sau zoomorfe sunt prezente pe diferite monumente arhitecturale, pe pereții bisericilor, dar și în manuscrisele armene, conferindu-le acestora un caracter unic și rămânând în istorie ca martori ai creativității și originalității poporului armean. În cultura armeană medievală, semnul eternității simboliza conceptul de viață veșnică, cerească. Cel mai frecvent, semnul eternității este compus din opt linii curbe care pornesc dintr-un punct central în sensul acelor de ceasornic sau în sens trigonometric, însă uneori apare reprezentat și în alte variante, fără a-și pierde semnificația. În jurul secolului al VIII-lea utilizarea semnului eternității, simbolizând identitatea națiunii armeane, a devenit o practică iconografică națională stabilită și își păstrează semnificația până în epoca modernă. Întâlnită frecvent în tradiția orientală, rodia a devenit în arta armeană sinonimă cu abundența, prosperitatea, fertilitatea și renașterea. Sfinții părinți ai Bisericii Armene au găsit în acest fruct simbolul Bisericii care își ține uniți toți credincioșii, la fel cum rodia strânge sub coaja sa mulțimea boabelor. În plus, acest fruct este simbol al sângelui lui Hristos, semnificând totodată Învierea Sa precum și belșugul harurilor dumnezeiești. Având o încărcătură simbolică atât bogată, rodia se regăsește frecvent în decorarea manuscriselor religioase. Un alt element specific culturii armene, simbolizând înțelepciunea divină și întâlnit frecvent în miniatura armeană este dragonul cunoscut cu numele Vishap și care, conform mitologiei, locuia în muntele sfânt, Ararat. De obicei este înfățișat ca un șarpe înaripat sau ca o combinație de elemente de la diferite animale.